Pagina 6 - Gabriela Mitrovici

Editura Corint vă dă întâlnire la o ediție specială exclusiv online, centrată în jurul evenimentelor recente din Israel. Puteți urmări discuția, astăzi, 12 octombrie 2023, de la ora 20.00.

Andrei Pogăciaș și invitatul său, Cătălin Gomboș, vor dezbate atât contextul, cât și perspectivele legate de proaspătul reizbucnit conflict din Orientul Mijlociu.

Conflictul dintre Israel și palestinieni a reizbucnit zilele acestea cu o forță nemaivăzută până acum. Dacă toți se întreabă cum a fost posibil ca Hamas să aibă un  asemenea avantaj tactic asupra israelienilor, mulți se tem de izbucnirea unui conflict mult mai mare în zonă.

Pe când unele state se acuză reciproc de imixtiune și sprijin pentru gherilele musulmane, alianțele sunt puse la încercare, fiindcă e clar că a fost depășit un prag critic care nu va mai permite probabil o soluție pașnică și negociată. 

Invitat: Cătălin Gomboș, Redactor-șef Veridica, autor al cărții „Piano Man în Casa Războiului. Însemnări din Irak și Afghanistan

Avem deosebita plăcere să vă prezentăm un produs editorial de excepţie, care va fi cu siguranţă pe placul tuturor celor care gustă istoria reconstituită prin documente și confesiuni. Este vorba despre I love you, My Marie – colecţia de scrisori trimise de Barbu Știrbey către regina Maria.

Redactate în franceză, cu tonul care se cuvine a fi folosit când un supus i se adresează reginei, aceste scrisori alcătuiesc un minunat documentar despre aristocrația românească și europeană, despre cercurile înalte ale puterii și despre viața cotidiană a oamenilor bogați și influenți din prima jumătate a secolului XX. Nu au fost scrise niciodată cu gândul că ar putea fi publicate, dimpotrivă, de teama unor priviri indiscrete, unele nume sunt înlocuite cu inițiale sau cu criptonime, și este evident că între cei doi corespondenți exista un cod. La fel ca secvențele de litere aparent lipsite de sens ily, ilymm, ilymmily, mmily, strecurate printre rânduri, care ascund o continuă și clandestină

Cassandra Clare, una dintre cel mai bine vândute autoare ale momentului, a publicat ieri, 10 octombrie 2023, în SUA, romanul Sword Catcher, primul volum dintr-o nouă serie destinată publicului adult.

Perfectă pentru fanii scriitorilor George R. R. Martin, Leigh Bardugo și Samantha Shannon, această poveste palpitantă plină de trădări, corupție și iubiri interzise marchează debutul lui Clare în lumea romanelor high fantasy.

Sword Catcher va apărea în imprintul Leda Bazaar în noiembrie 2023, în traducerea Ioanei Bena. Continuarea acestuia, The Ragpicker King, este așteptată anul viitor.

„O lume desăvârșit construită, încrucișări de spade și mașinațiuni politice, personaje colorate și o poveste care m-a făcut să dau pagină după pagină.” George R. R. Martin, autorul bestsellerului Urzeala tronurilor

Cassandra Clare este autoarea seriilor bestseller nr. 1 New York Times și USA Today Uneltiri întunecate, Instrumente Mortale, Dispozitive Infernale, Blesteme străvechi și Ultimele ore. Cărțile

Cu o imensă bucurie și mândrie, suntem entuziasmați să vă anunțăm că titlurile noastre au câștigat inimile cititorilor din toată lumea, clasându-se din nou în top 10 al bestsellerelor New York Times!

Săptămâna aceasta este vorba despre 5 titluri din imprinturile Leda Edge și CorinTeens, coordonate de redactorul șef Shauki Al-Gareeb.

1. Rivali divini, volumul 1 din seria Scrisori fermecate, de Rebecca Ross

Anca Peiu este conferențiar universitar la Facultatea de Limbi Străine, Universitatea din București, autoare și traducătoare. Pentru Editura Corint, a întocmit studiul introductiv „Virginia Woolf: La vita è bella” (apărut în volumul Doamna Dalloway. Camera lui Jacob de Virginia Woolf, colecția „Clasici ai literaturii) și a tradus 1984 (parte din volumul Ferma animalelor. 1984 de George Orwell, colecția „Clasici ai literaturii”, pentru care, de asemenea, a semnat prefața).

1. Vă amintiți când ați citit prima dată una dintre cărțile lui Orwell și ce impresie v-a creat?

Prima dată am citit chiar distopia orwelliană 1984, într-o traducere în limba franceză. Era chiar în primăvara anului 1982, înainte de a intra la facultate, în sfârșit, după niște dureroase eșecuri – de două ori la rând picasem prima sub linia roșie, pentru diferențe de punctaj terifiante, ca, de exemplu, 0,05 puncte.

Volumul era de fapt o biată fotocopie, pe care o puteam păstra numai pentru două zile și o noapte. Cartea era

Anca Irina Ionescu este profesor universitar și un extrem de cunoscut traducător din mai multe limbi. A publicat mai multe manuale şi cursuri universitare, sute de articole şi studii în reviste de specialitate, și a tradus sute de cărți.

Am rugat-o să ne răspundă la câteva întrebări și vă invităm să citiți acest savuros interviu.

1. Cum vedeţi relaţia dintre text şi traducător?

Relaţia dintre textul original şi traducător trebuie să fie corectă, cinstită. Nu cred că trebuie să se scuze prin zicala traduttore ‒ tradittore ci, dimpotrivă. O traducere de calitate, din orice gen de literatură, trebuie să îndeplinească, după părerea mea, două condiţii fundamentale:

1. Traducerea trebuie să redea cât mai fidel şi mai complet textul / intenţia autorului.
2. Să nu deformeze limba ţintă de dragul respectării originalului, făcând-o să sune nefiresc pentru vorbitorul nativ.

Aş dori să dezvolt puţin chestiunea relaţiei dintre fidelitatea şi fluiditatea traducerii. Fidelitate nu înseamnă traducere cuvânt cu

Marilena Iovu a tradus pentru Corint cărți pentru copii din limba germană

Mi-a plăcut să traduc de când mă știu. Am și acum cărțile de povești și romanele în limba engleză din școala primară, în care sunt subliniate cuvintele necunoscute. Primele cărticele traduse și publicate au fost cărți-în-dar, cu citate, dar adevărata piatră de hotar a fost traducerea romanului de debut al Ceceliei Ahern, apărut în România în urmă cu cincisprezece ani. De atunci am tradus încă vreo zece romane și cam tot pe atâtea cărți de non-ficțiune. De câțiva ani sunt agent literar și traduc multe cărticele pentru copii, mai ales din germană. Mi-am transformat pasiunea în profesie.

Pentru mine, a traduce nu este o meserie. Meseria mea de bază este alta. Traducerile sunt o pasiune, o dependență, chiar. Am tradus cărți pentru adulți, pentru adolescenți, ficțiune și non-ficțiune, dar în ultimii ani m-am specializat pe cărțile ilustrate pentru copii.

După fiecare traducere dificilă – și mai ales la cele cu încărcătură emoțională, cum sunt cele despre Holocaust, de exemplu, sau cele despre iubirea de sine – fie din limba germană, fie din engleză, îmi spun că nu mai iau alta, și apoi mă trezesc că am zis ”da” uneia noi și am acceptat o nouă provocare.

Satisfacțiile sunt enorme: de la descoperirea unei cărți deosebite înaintea tuturor, la faptul că eu sunt aceea care o redă în limba română și până la cuvintele frumoase pe care le primesc uneori de la cititorii care îmi recunosc numele pe carte.

Recent am aniversat 100 de cărți traduse și, cum presimt că nu mă voi opri prea curând, sper să aniversez și mai mult de atât.
La mulți ani tuturor traducătorilor de pretutindeni!

Cred că cea mai grea misiune a unui traducător este contestarea celebrei expresii Traduttore, Traditore! 

Mai importante decât redarea cu exactitate a textului sunt dibuirea stilului scriitorului și folosirea expresiilor care redau culoarea și conținutul acestui stil. Eu unul am început prin 1980 cu traducerea unor poezii în revistele culturale de atunci: România Literară, Contemporanul, Luceafărul, Tomis. Cred că poeziile sunt cel mai greu de tradus și am început cu greul pentru că acest lucru te mobilizează cel mai bine și-ți folosește cel mai intens resursele și talentul. Am trecut apoi la Mary Shelley, Frankenstein, care a fost, să zic așa, piatra de încercare, iar de aici la alte peste o sută de titluri de la cărți pentru copii și tineret, la lucrări științifice.

A traduce nu este un lucru ușor și implică mult mai mult decât simpla transpunere a unor cuvinte dintr-o limbă într-alta. Unui traducător i se cere nu numai cunoașterea limbii și a secretelor ei, ci, în aceeași

Textul este pentru mine un refugiu. Din momentul în care lecturez, și până când predau traducerea, timpul pe care îl petrec în fața textului este terapeutic. Nu mai văd și nu mai aud nimic altceva. Nimic nu mă deranjează, nimic nu e dificil. Expresia quality time cred că mi se potrivește cel mai bine.

Traducerea este rescriere, și nu doar într-o mică măsură. Pentru mine, vocea personajului nu poate rezona cu cititorul în limba lui, decât dacă rescriu anume pentru el. La Facultatea de Comunicare, way back when, am aflat că animalele au și ele nevoie de traducere. Poate că doar în această instanță traducerea poate fi mot à mot, fără rescriere.

Experiența mea nu e vastă. Sunt doar la a șasea carte (și mă bucur de fiecare minut), dar deja simt o mare diferență, între prima mea traducere și cea la care am ajuns acum. Simt că îmi găsesc mai repede formulările, expresiile, vocea personajului și cum sună ea în limba în care o traduc. Acesta este meritul experienței. Dacă prima variantă de traducere