Anca Peiu: „1984” de George Orwel reprezintă o mostră a marii literaturi profetice

Anca Peiu este conferențiar universitar la Facultatea de Limbi Străine, Universitatea din București, autoare și traducătoare. Pentru Editura Corint, a întocmit studiul introductiv „Virginia Woolf: La vita è bella” (apărut în volumul Doamna Dalloway. Camera lui Jacob de Virginia Woolf, colecția „Clasici ai literaturii) și a tradus 1984 (parte din volumul Ferma animalelor. 1984 de George Orwell, colecția „Clasici ai literaturii”, pentru care, de asemenea, a semnat prefața).

1. Vă amintiți când ați citit prima dată una dintre cărțile lui Orwell și ce impresie v-a creat?

Prima dată am citit chiar distopia orwelliană 1984, într-o traducere în limba franceză. Era chiar în primăvara anului 1982, înainte de a intra la facultate, în sfârșit, după niște dureroase eșecuri – de două ori la rând picasem prima sub linia roșie, pentru diferențe de punctaj terifiante, ca, de exemplu, 0,05 puncte.

Volumul era de fapt o biată fotocopie, pe care o puteam păstra numai pentru două zile și o noapte. Cartea era pe lista neagră, așadar de neratat. Mi-a încredințat-o chiar profesoara cu care mă pregăteam pentru proba de limba română. Am citi-o pe nerăsuflate, mai mult ca să știu bine că mi-am folosit șansa aceea unică. Am rămas cu o primă impresie sumbră, dar cred că în această primă impresie intrau și dispoziția mea sufletească de atunci și, mai ales, conștiința faptului că citeam o carte interzisă.

2. Această dublă ipostază de cititor și traducător al lui George Orwell vă face să-l priviți și/sau să-l abordați în moduri diferite ori, dimpotrivă, cele două viziuni se completează?

Trebuie să vă spun că, de îndată ce am luat concursul pe postul de asistent universitar, în ianuarie 1991, mi s-a oferit ocazia izbăvitoare, și am avut chiar datoria profesională de a citi, atent 1984, în original, în limba engleză, întrucât aveam acum datoria să o pregătesc amănunțit, pentru seminarul de literatură britanică postmodernă, pe care l-am primit în normă, pe atunci, printre altele. Abia atunci am priceput ce era cu cartea aceasta fascinantă.

Ca să vă răspund la întrebarea nr. 2, da: experiența traducerii acestei cărți a fost complexă. Am tradus romanul lui Orwell cu pasiune și devotament, descoperind în el mesaje universal valabile și, mai ales, dincolo de viziunile de coșmar, credința încăpățânată a protagonistului anti-eroic în faptul că adevărul și libertatea sunt profund legate una de cealaltă. 

1984 transmite și un anume mesaj liric: iubirea dintre doi oameni ține tot de gândire, de pasiunea lor împărtășită pentru adevăr și libertate.

Astăzi, însă, în acest prezent halucinant al societății noastre, mi-e tot mai clar că 1984 reprezintă o mostră a marii literaturi profetice, tocmai datorită acestor mesaje universal valabile. Mi se pare formidabil că, din lumea ficțiunii satirice, din grotescul acestui coșmar, al unei cărți atât de bine scrise, iată, ne întâmpină chiar oglinda vremurilor noastre năucitoare, de astăzi, cu dictatori adevărați, din nou, cu sloganuri absurde, cu mistificări sfruntate ale faptelor istorice, cu propagandă deșănțată, care prinde la masele de „proli”, adică la cei care deliberat refuză să gândească.

3. În calitate de traducător, ce v-a atras cel mai mult la Orwell? Sau ce aspecte v-au provocat intens în acest proces?

Ca traducătoare, m-am simțit datoare să fac față, cu toată priceperea mea, mai cu seamă acelei zone autoreferențiale a cărții: Winston Smith este el însuși un scriitor înăbușit, care pornește de la năzuința de a-și transpune gândurile într-un text propriu, original. Dar toate textele cu care el lucrează oficial reprezintă falsificări infinite. Textul său va fi anihilat, într-o lume în care doi și cu doi nu fac neapărat patru. Este o lume nelegiuită, alunecoasă, care îl va înfrânge în final, adică îi va spăla creierii.

Nu asta vedem în jurul nostru, aici și acum?   

Aș vrea să vă spun și când am citit Ferma animalelor prima dată: să știți că a fost tot în anul 1991, când am avut de studiat George Orwell pentru seminarul de literatură britanică postmodernă, pe care îl aveam de ținut.

Dar întâlnirea cu 1984 a fost una poruncită de destin. Pentru care voi fi veșnic recunoscătoare Editurii Corint.