Trei lansări Corint Istorie în șase zile. Trei experiențe total diferite

În prima săptămână din octombrie, Corint Istorie te invită la trei lansări, în trei locuri diferite, fiecare cu un decor și o atmosferă care fac parte din poveste. 

Una are loc într-o librărie, una la un han unde s-a negociat o pace, iar a treia în culisele unui teatru. Te așteptăm la toate trei.

LUNI, 5 octombrie, ora 19:00, Librăria Humanitas CIȘMIGIU

Casa cu flori de liliac. Povestea adevărată a unei prințese Ghika | Manuela Ghika Oroveanu, Ana Iorga

Una dintre cele mai surprinzătoare cărți de memorii apărute în 2026

Prințesa Manuela Ghika-Oroveanu, urmaşa directă a domnitorilor Ghika, îi povestește jurnalistei Ana Iorga viața sa și a familiei.  Un dialog încântător despre frumusețe, curaj și tot ce rămâne după dezastrele istoriei.

Sunt lucruri fragile care refuză să dispară. O cutie cu peste o sută de fotografii pe plăcuțe de sticlă a stat ascunsă aproape un secol. A traversat un război mondial, naționalizarea comunistă și decenii de exil, supraviețuind miraculos. 

Privite azi, prin stereoscop, cadrele prind viață tridimensional: o dimineață liniștită de familie, o plimbare la Șosea, un brad împodobit de Crăciun. De aici pornește povestea.

Casa cu flori de liliac este dialogul Prințesei Manuela Ghika-Oroveanu cu jurnalista Ana Iorga. Conversația, plină de umor și de tandrețe, devine pe parcurs o cercetare de arhivă care ajunge de la teza de doctorat a bunicului până la dosarele Securității.

Rar avem ocazia să vedem pe viu eleganța despre care citim în memorii: cum vorbește cineva crescut în demnitate, cum își amintește și cum povestește despre pierdere. Luni seara o puteți asculta de la câțiva metri.

Participă: acad. Georgeta Filitti, Manuela Ghika-Oroveanu, Ana Iorga, pr. Francisc Doboș
Moderează: Simona Preda

MIERCURI, 7 octombrie, ora 19:00, Hanul lui MANUC

Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie de  Metin OMER

În 1812, la Hanul lui Manuc s-au purtat negocierile care au precedat Tratatul de la București dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Două secole mai târziu, comunitățile turcă și tătară, alături de români se reîntâlnesc în același loc, la lansarea primei istorii comune a turcilor și tătarilor din România, scrisă chiar de unul dintre ei.

Metin Omer, născut la Medgidia, a lucrat ani la rând în arhivele românești și otomane, în presa dobrogeană de epocă și în dosarele Securității. Volumul lui acoperă aproape 700 de ani de conviețuire, de la așezarea populațiilor turcice în Dobrogea până la Ada-Kaleh, insula care a dispărut de pe hartă în 1970.

Această caret ne schimbă felul în care privim orașul în care trăim, cum ne raportăm la vecinul de lângă noi, moștenirea pe care o lăsăm. Este recunoașterea că România a fost întotdeauna mai complexă, mai bogată, mai interesantă decât știm.

Vă așteaptă o dezbatere cu istorici și reprezentanți ai Ambasadei Republicii Turcia, sub galeriile de lemn luminate, cu ceai, cafea turcească și baclava. Locul face și el parte din poveste.

Participă: conf. univ. dr. Silvana Rachieru, CȘ I dr. Constantin Ardeleanu, prof. univ. dr. Florin Anghel, Metin Omer
Moderează: Florin-Răzvan Mihai

În parteneriat cu Centrul Cultural Turc Yunus Emre.

SÂMBĂTĂ, 10 octombrie, ora 11:00, TNB, Sala Mare (în culise)

Artistul, informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport de Iulia Popovici

NOTĂ INFORMATIVĂ
Strict secret. Exemplar unic.

Sursa informează că în ziua de 10 octombrie, ora 11:00, în culisele Sălii Mari a Teatrului Național București, urmează să aibă loc o manifestare cu caracter cultural, prilejuită de apariția volumului „Artistul, informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport", semnat de numita POPOVICI IULIA.

Sursa precizează că participanții nu vor ajunge singuri la locul întrunirii. Pe traseu vor fi preluați de persoane desemnate special în acest scop. Sursa nu a putut stabili ce urmează după aceea.

Se recomandă prezentarea la ora fixată. Întârzierile vor fi consemnate.

Sursa „LECTORUL"
Rezoluție: Se va urmări.

De ce au colaborat artiștii cu Securitatea? Iulia Popovici a parcurs zeci de mii de file din arhiva fostei poliții politice și a găsit, în uimitor de multe cazuri, tranzacții. O notă informativă putea aduce un aviz de pașaport sau un loc în distribuția unui turneu. Un actor de roluri secundare a furnizat 105 note, scrise cu majuscule ca să nu i se recunoască scrisul.

Aceasta este prima cercetare din România despre motivațiile informatorilor din lumea teatrului anilor '70–'80, cu Teatrul Național în centru. De aceea, lansarea are loc chiar acolo, în spatele scenei.

Participă: Mihaela Michailov, Neculai Constantin-Munteanu, Iulia Popovici
Moderează: Florin-Răzvan Mihai

Ne vedem pe 5, 7 și 10 octombrie. Nu rata întâlnirea cu autorii și echipa Corint Istorie

  Toamna cere aproape întotdeauna povești melancolice, cu o încărcătură emoțională aparte, bazate pe subiecte care reușesc să răscolească pe deplin sufletul. În timp ce unii oameni caută romance pentru a simți căldura și tensiunea, alții preferă un fantasy întunecat sau un thriller sângeros. Noi, pasionații de ficțiune istorică, deschidem în fiecare anotimp uși către trecut, istorie și episoade tulburătoare care au rămas gravate în conștiința socială. Iar astăzi avem pentru voi o recomandare de suflet: Profesoara de balet de la Auschwitz - o poveste emoționantă despre iubire, sacrificiu și dans. 

„Ritmul narațiunii este impecabil, te ține în priză de la primul și până la ultimul paragraf. Povestea începe la Berlin, se mută în ghetoul din Łódź, apoi la Auschwitz [...]. Dincolo de încărcătura istorică a acestor locuri, în prim-plan se află personajele, iar cartea rezonează profund cu sufletul cititorului. Nu m-am grăbit s-o termin pentru că am vrut să le păstrez pe Eleonore, Lea și Greta cât mai aproape de mine. Pe măsură ce ele deveneau o familie una pentru cealaltă, au devenit o familie și pentru mine.” - Recenzie Goodreads

Desigur, au existat de-a lungul timpului și voci care au spus că sunt suficiente povești centrate pe subiectul Holocaustului. Noi credem că nu sunt niciodată de-ajuns. Că sunt încă multe mărturii de ascultat, multe frânturi de viață de adunat, multe destăinuiri de așternut pe hârtie. Acolo, în lagărele de concentrare sau în ghetourile amenajate de pe o zi pe alta, au existat sute de mii de oameni. Unii au supraviețuit, alții au văzut doar o bucată din ce ar fi însemnat viața în spatele gardurilor din sârmă ghimpată. Au fost loviți, tatuați, înfometați, uciși. Iar noi trebuie să le dăm voie vocilor rămase să povestească, să expună în fața unei lumi întregi atrocitățile suferite. Le datorăm asta. Le datorăm timpul nostru și un loc în propriile amintiri. Medici, profesori, mame, copii, bunici, frați, surori, soți, mătuși, vânzătoare, dansatoare, contabile. Și lista poate continua la nesfârșit. Au fost scrise atâtea povești, dar vă dați seama câte au fost acoperite de timp? Câte mai sunt de spus? Câte voci s-au frânt înainte de vreme? 

„Dar, s-a gândit Eleanore, a avea mai multe de pierdut nu însemna oare că avea și mai multe motive să lupte? Iar <viața> aceea, dacă putea fi numită viață, existența aceea între zidurile ghetoului, pur și simplu nu era de ajuns.

Eleanore voia mai mult.

Naziștii îi luaseră casa, familia. Îi luaseră profesia. Libertatea.

Însă n-avea să le permită să-i ia și sufletul."

Profesoara de balet de la Auschwitz - lupta pentru supraviețuire

Profesoara de balet de la Auschwitz, un roman extrem de emoționant, centrat pe puterea de sacrificiu și pe pasiunea pentru dans, ne poartă pașii în viața tinerei Eleanore Kantor. Mai întâi copilă iubită, apoi balerină aspirantă, locuitoare a ghetoului, membră a rezistenței, apoi prizonieră a lagărului de la Auschwitz.

„Ceva se întâmpla între ei, își dădea seama de asta, dar era oare capabilă să-și deschidă inima spre cineva într-un astfel de moment? Niciunul din ei nu știa ce avea să le aducă ziua de mâine, darămite în luna următoare sau anul următor. În ghetou nu puteai să faci altceva decât să trăiești fiecare zi în parte -, iar ea avea deja atât de multe de pierdut. Putea îndura să-l lase să-i intre în suflet, știind că erau toate șansele să-l piardă și pe el?"

Eleanore își dorise dintotdeauna să danseze pe marile scene ale lumii. Fusese norocoasă să primească o familie care înțelegea că ea nu va continua afacerea familiei, ci va dansa și își va încânta publicul. Dată afară pe nepusă masă de la universitate, Eleanore experimentează șoc după șoc. Evreii, în ciuda rolului lor în comunitate, încep să fie percepuți ca persoane non-grata, scoși din propriile case și trimiși mai întâi în ghetouri, apoi în lagăre de concentrare.

Înainte de a păși pe porțile ghetoului, Eleanore pierde tot ce avea mai preț pe lume, alături rămânându-i doar profesoara de balet, cea care o rugase să nu renunțe niciodată, niciodată la dans. Implicarea ei în mișcarea de rezistență o pune pe Eleanore pe lista celor care vor fi trimiși spre Auschwitz, în vagoane pentru vite. Iar viața de aici, cu toate greutățile și luptele sale, o fac pe Eleanore să se micșoreze tot mai mult, să uite de planuri și visuri. Aici, pe tărâmul în care speranța nu putea supraviețui, Eleanore renunță la dans, dar nu renunță la bunătate. Era asta de-ajuns? Avea să reușească, avea să-și mai vadă vreodată casa? 

Profesoara de balet de la Auschwitz, romanul scris de Dani Zrihen, are, pe lângă povestea emoționantă, un alt atribut important: nu se concentrează pe împrejurări, ci pe personaj, pe trăire, pe parcurs. Iar asta o face, din punctul meu de vedere, de neuitat. Deși povestea are o uriașă încărcătură emoțională, faptul că mi s-a permis să mă concentrez pe Eleanore și pe evoluția oamenilor care i-au rămas aproape a cântărit cel mai mult în experiența mea cu romanul. Am simțit că mi s-a îngăduit cu adevărat să simt parte din greutățile plasate pe umerii tinerei, dar și să îi înțeleg zbuciumul și capitularea. 

„  - Ai fost cea mai mare bucurie a mea, Eleanore, a zis ea... Să nu te oprești niciodată din dansat, mă auzi? Trebuie să continui. Chiar dacă vei rămâne ultima dansatoare din lumea asta crudă, rea și frumoasă. Dansul tău aduce lumină. Iar lumea are nevoie de lumină.”

Ce spui, îl treci pe lista ta? 

De ce au colaborat artiștii cu Securittatea? Prima cercetare din România despre motivațiile informatorilor Securității, în lumea teatrului din anii ’70–’80.

Sâmbătă, 10 octombrie, de la ora 11, în culisele Sălii Mari a Teatrului Național București are loc lansarea volumului Artistul, informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport de Iulia Popovici.

Participă:

• Mihaela MICHAILOV
• Neculai CONSTANTIN-MUNTEANU
• Iulia POPOVICI

Moderează: Florin-Răzvan MIHAI

Volumul este o cercetare despre afacerile sordide ale delațiunii și secretivității, purtată prin zeci de mii de file din arhiva fostei Securități.

Iulia Popovici reconstruiește relația dintre actori, rețeaua de informatori și Securitate în ultimele două decenii ale comunismului, cu Teatrul Național București în centru și cu Serviciul 120 al Securității Capitalei ca punct de observație.

O carte care schimbă felul în care privim scena, dosarul și pe cel care a scris în el. Pentru că răspunsul nu este nici frica pură, nici răul absolut, ci ceva mult mai omenesc și mult mai incomod.

Raport contra pașaport

În mediul cultural al anilor ’70–’80, constrângerea era o metodă marginală de recrutare. Arhivele arată altceva: aranjamente pragmatice, o colaborare percepută, în uimitor de multe cazuri, drept tranzacțională mai curând decât forțată.

O notă informativă putea cumpăra un aviz de pașaport, un loc în distribuția unui turneu, o recompensă de 250 de lei, aproape un salariu mediu la sfârșitul anilor ’50. Un actor de roluri secundare a furnizat 105 note, scrise cu majuscule ca să nu i se recunoască scrisul. Un altul l-a denunțat pe colegul care îi luase rolul în turneu, invocând, în scris, prestigiul Teatrului Național.

Acest volum reconstituie cursul de schimb.

Despre autoare

IULIA POPOVICI este doctor în teatru, critic și cercetător în artele spectacolului și expert în legislație și politici culturale. A publicat cărți și articole despre apariția și economia artelor spectacolului independente în România și în Europa de Est și despre teatrul românesc în ultimele decenii ale comunismului.

Preocupările ei actuale sunt legate de Securitatea ca „istoric al artelor", producția culturală în România socialistă, metamorfozele teatrului politic și impactul măsurilor economice în sectorul cultural.

Scrie constant în săptămânalul Observator cultural despre biografii de dosar din arhiva fostei poliții politice și despre mecanismele de supraveghere a culturii în comunism.

Cel mai recent volum: „Actorul ca minerul. Ratările tranziției în teatru” la Editura Universității „Lucian Blaga" din Sibiu (2024).

Editura Corint în parteneriat cu Centrul Cultural Turc Yunus Emre vă invită la o seară istorică într-un decor ce nu mai are nevoie de niciun filtru. 

Miercuri, 7 octombrie, de la ora 19:00, la Hanul lui Manuc, din strada Franceză nr. 62 are loc lansarea - eveniment a  volumului Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie, de Metin Omer. 

Lansarea va reuni istorici, cercetători și reprezentanți ai Ambasadei Republicii Turcia în România și ai Institutului Yunus Emre București, partenerul cultural al evenimentului.

 Volumul va fi dezbătut de:

• Conf. univ. dr. Silvana RACHIERU –  Facultatea de Istorie, Universitatea din București
• CȘ I dr. Constantin ARDELEANU   - Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române
• prof.univ.dr Florin ANGHEL – Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța
• Metin OMER – cercetător la Institutul pentru Studii la Marea Neagră al Universității „Ovidius" din Constanța și la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române

Moderează: Florin-Răzvan MIHAI - CȘ III în cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului și coordonator Corint Istorie Autori Români

Alegerea locului are o legătură directă cu tema volumului. Ridicat la începutul secolului al XIX-lea de negustorul și diplomatul Manuc Bei, Hanul lui Manuc a fost unul dintre spațiile importante ale relațiilor dintre lumea otomană și Principatele Române. În 1812, aici s-au purtat negocierile care au precedat semnarea Tratatului de la București dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus.

Astăzi, arhitectura hanului, cu galeriile din lemn și curtea interioară, păstrează ceva din atmosfera Bucureștiului aflat la confluența dintre Orient și Occident și oferă un cadru firesc pentru o discuție despre istoria comunităților turcă și tătară din România.

Accesul este liber, iar seara, cu luminile aprinse pe galeriile de lemn și aromele de ceai, cafea și baclava, spațiul devine el însuși un personaj al poveștii pe care o discută invitații. 

Despre carte 

„Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie” de Metin Omer  este prima istorie comună a turcilor și tătarilor din România scrisă chiar de unul dintre ei.

În spațiul românesc trăiesc de aproape 700 de ani două comunități frecvent confundate între ele și adesea reduse strict la apartenența religioasă. Volumul reprezintă prima sinteză comună accesibilă dedicată turcilor și tătarilor din România, scrisă pe baza arhivelor românești și otomane, a presei dobrogene de epocă și a dosarelor Securității, dintr-o perspectivă asumată din interior.

De la instalarea densă a populațiilor turcice în Dobrogea în secolul al XIII-lea și drama tătarilor crimeeni refugiați după anexările țariste, până la fascinația dispărutei „micro-republici otomane” de pe insula Ada-Kaleh și supravegherea din perioada comunistă, volumul reconstituie o filă fundamentală de patrimoniu comun.

Una dintre poveștile centrale ale volumului este cea a insulei Ada-Kaleh, dispărută de pe harta României în 1970. Capitolul despre Ada-Kaleh este, probabil, cel mai spectaculos.  Insula avea între 1700 și 2200 de metri lungime și a purtat, de-a lungul secolelor, numele Erythia, Continusa, Ada-i Kebir, Saan și Carolina.

Comunismul. Represiune și modelare identitară

Ultimul capitol este cel mai puțin tratat în istoriografia românească. Perioada comunistă aduce o nouă etapă în istoria celor două comunități. Legăturile cu Turcia și Crimeea devin surse de suspiciune pentru regimul de la București. La Constanța, până la sfârșitul anilor ’50, chiar și discuțiile cu marinari turci puteau fi considerate acte ostile. Locuitorii din Ada-Kaleh reveniți din Turcia intră în atenția Securității, care le supraveghează nu doar activitatea, ci și familiile, vecinii și colegii.

Despre autor

METIN OMER este cercetător la Institutul pentru Studii la Marea Neagră al Universității „Ovidius" din Constanța și la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Doctor în Istorie al Universității „Hacettepe" din Ankara (2018), cu o teză despre emigrarea turcilor și tătarilor din România în Turcia, publicată în română și în turcă.

S-a născut la Medgidia. A publicat numeroase studii despre istoria comunității musulmane din România și despre relațiile româno-turce. A fost bursier al Colegiului Noua Europă în perioada 2023–2025. A tradus lucrări de istorie din română în turcă și din turcă în română. 

Timp de mai mulți ani, a lucrat în arhive din România și din Turcia, în presa interbelică turcă din Dobrogea și în dosarele Securității, pentru a reconstitui istoria pe care o povestește în acest volum.

Parteneri culturali: Institutul Yunus Emre București, Institutul Național al Patrimoniului, Hanul lui Manuc
Partener media: RFI România

Cu sprijinul:  Garanti Bank România

Comoara din munți este primul roman dintr-o nouă colecție Corint: Voci autohtone. O colecție despre care o să vă dăm mai multe detalii în curând și care păstrează și duce mai departe poveștile născute aici, pe tărâmul de acasă. Nu se putea ca această colecție să înceapă mai bine decât cu un roman semnat de Mădălina Tanasă, cea care meșterește articole minunate despre cărțile din imprintul Corint Junior, articole pe care le găsiți pe blogul Corint.

Mădălina Tanasă pare făcută anume pentru a reda nostalgia pământului nostru, pentru a surprinde frumusețea din simplitate și pentru a le oferi generațiilor următoare punți peste timp. Personal, m-am bucurat tare mult să aflu că și-a aplecat condeiul și spre lumea cititorilor mai mici, acolo unde poveștile mustesc de morală, inocență și sinceritate. Iar felul în care reușește să coloreze copilării atât de diferite, fiecare cu plusurile și minusurile sale, face din această poveste una care își găsește cu ușurință locul în biblioteca oricărui micuț (sau mare) cititor.

„Comoara din munți de Mădălina Tanasă se înscrie firesc în tradiția cărților de vacanță pe care le-am iubit când eram copil: îți dă senzația că, dacă ai porni mâine pe cărările potrivite și ai privi cu suficientă atenție în jur, ai putea să descoperi propria aventură.” - Laura Frunză, scriitoare

O vacanță la țară, așa cum poate ne-o amintim cu toții

Comoara din munți este, înainte de toate, o poveste despre copii. Și pentru copii.  Despre felul în care se împrietenesc, se ceartă, se împacă, se descoperă unii pe alții și, poate fără să-și dea seama, învață câteva dintre lucrurile importante despre viață. Dar este și o poveste despre vacanțele la țară. Despre locurile în care zilele par mai lungi, în care aventura poate începe de la câțiva pași de casă și în care lucrurile care par banale pentru un adult pot deveni, pentru un copil, adevărate expediții.

Dar mi s-a părut că romanul Mădălinei Tanasă mai are în plus un dar pe care nu toate cărțile pentru copii îl au: ne poate face pe noi, adulții, să ne amintim. De vacanțele de altădată. De drumurile la bunici. De zilele în care o curte, un deal, o pădure sau un drum de țară erau suficiente pentru a transforma o după-amiază obișnuită într-o aventură. De ușurința cu care născoceam jocuri și aventuri. De importanța pe care o simțeam atunci când adulții aveau încredere să ne încredințeze treburi de oameni mari. De merele coapte, culese pe furiș. De povața dulce a unui om care pare de-o seamă cu legendele care implică haiduci, comori și ulcele pline cu galbeni. De prospețimea laptelui muls, de aroma dulce-sărată a brânzei din vârf de munte. De mirosul de fum care înconjura satul și de răcoarea care făcea ca un foc strașnic să te îndemne la discuții, lână toarsă de mâini experimentate și amintiri depănate pe îndelete.

Poate că un copil va citi povestea și va vedea în ea o aventură care abia așteaptă să înceapă. Un adult s-ar putea să vadă și altceva: o bucățică din propria copilărie. Iar pentru mine, acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face o carte și lucrul pe care aleg să-l păstrez din povestea scrisă de Mădălina Tanasă, ilustrată atât de frumos de Anastasia Preda.

Mădălina Tanasă reușește să ofere cititorilor săi ceva de neprețuit: vorbește despre acceptare fără să transforme povestea într-o lecție. Copiii o învață trăind, greșind, descoperindu-se și descoperindu-i pe ceilalți. Copiii din acest roman (sau din lumea toată) nu sunt toți la fel, nu au aceleași povești, același curaj sau aceleași temeri. Tocmai de aceea întâlnirea dintre ei, în orice colț de acasă, devine atât de importantă. Prietenia se construiește din lucruri mici: din încredere, din joacă, din curajul de a-l lăsa pe celălalt să fie el însuși și, uneori, din disponibilitatea de a spune „hai cu noi”. Iar autoarea explorează atât de natural această apropiere, această deschidere a copiilor către acceptare, către implicare, cunoaștere, joacă. 

Dacă vor alege să citească povestea pe cont propriu sau dacă veți stabili să o citiți împreună, prilej numai bun pentru depănat sau creat amintiri, să le aduceți aminte că nu toți vor găsi o comoară la capătul unei hărți, dar se poate să găsească toți ceva mai de preț: prietenia și dorința de a face ceva mai bun pentru cei din jur. Iar Comoara din munți le aduce în dar toate astea plus o porție generoasă de aventură și evenimente inspirate din legendele și relatările localnicilor din zona Neamțului. 

Deschidem sezonul de toamnă al evenimentelor cu lansarea unui volum de interviu din colecția Istorie cu Blazon. 

Casa cu flori de liliac. Povestea adevărată a unei prințese Ghika.

Autoare: Manuela GHIKA-OROVEANU, Ana IORGA

Un dialog despre memorie, exil și supraviețuire.

Lansarea are loc luni, 5 octombrie, de la ora 19:00, la Librăria Humanitas Cișmigiu, din Bd. Regina Elisabeta nr. 38

Participă:

• Acad. Georgeta FILITTI 
• Manuela GHIKA-OROVEANU
• Ana IORGA
• Pr. Francisc DOBOȘ

Moderează: Simona PREDA

O cutie de carton, cu zeci de fotografii pe plăcuțe de sticlă, a stat uitată aproape un secol. A trecut printr-un război, o naționalizare și un exil. Din ea a ieșit această poveste. Una dintre cele mai surprinzătoare cărți de memorii apărute în 2026. 

Pe măsură ce generația care a trăit instaurarea comunismului dispare, mărturiile directe devin și ele tot mai rare. Conversația dintre prințesa Manuela Ghika-Oroveanu și jurnalista Ana Iorga are darul de a recupera memoria unei familii care a pierdut totul în România și a fost nevoită să-și refacă viața în Occident.

Cartea nu urmează firul obișnuit al amintirilor. Este un interviu viu, cu umor și plin de tandrețe, în care jurnalista caută, verifică arhive și scoate la lumină documente, de la teza de doctorat a bunicului până la dosarele de la Securitate. Întrebările Anei Iorga deschid mereu alte povești, iar din dialog se naște treptat și o cercetare istorică.

Manuela se naște în 1948, în anul în care conacul Ghika de la Budești e confiscat, iar numele familiei devine, peste noapte, motiv de persecuție. Și totuși, prima frază a cărții este: „Ce noroc să mă nasc într-o familie frumoasă!” În casa în care crește, regimul comunist a înghesuit 16 familii. Membrii lor stăteau la coadă pentru a merge la baie. 

Cum reziști când tot ce ai învățat acasă, demnitatea, buna-cuviință, respectul pentru celălalt, simțul datoriei, devine, dintr-odată, un lucru periculos? Tatăl, ofițer de Marină Regală, ajunge să împingă roaba pe șantier fără să-și piardă ținuta morală: „Atâta timp cât muncesc cinstit, munca asta nu e nicio rușine.” Bunica se poartă cu cei năpăstuiți mai bine decât cu ai ei. Iar copiii învață o lecție care spune totul despre acei ani: „Să nu spui niciodată că ți-e foame”, pentru că mama nu mânca aproape nimic, ca să le dea lor. 

În 1971, trimisă la o prezentare de modă la Düsseldorf, Manuela, la 22 de ani, nu se mai întoarce. Refuzase să colaboreze cu Securitatea și știa că decizia avea să o coste; în ultima clipă, spaima o cuprinde, pleca de lângă părinți, singură, într-o lume străină. 

Iar teama nu o privea doar pe ea: fuga avea să se răsfrângă direct și asupra celor rămași. Sora e dată afară din slujbă, casa e percheziționată, părinții interogați, iar ea este judecată în lipsă și condamnată la patru ani de închisoare. Vor trece ani grei până va reuși să-și scoată familia din țară. 

Din acea despărțire vine una dintre cele mai frumoase fraze ale cărții, scrisă de tatăl ei, un bărbat care nu spunea niciodată „te iubesc”, pe o scrisoare citită mai întâi de Securitate: „Nu știam că dorul poate să doară așa.”

În Casa cu flori de liliac se vorbește despre pierdere și demnitate fără nostalgie ornamentală. Dincolo de istoria unei familii, cartea păstrează vie experiența unei generații obligate să-și reconstruiască viața aproape de la 0. 

Fotografiile au supraviețuit datorită Varvarei Șoita, o basarabeancă pe care doctorul o adăpostise cândva, în vremuri de restriște. Ani la rând, femeia a păstrat plăcuțele de sticlă pentru familia care avea să se întoarcă. Iar în fiecare primăvară ducea un braț de liliac la mormântul doctorului.

Despre autoare

Principesa Manuela GHIKA-OROVEANU este fiica Principelui Leon Ghika (din ramura Ghika-Brigadier), ofiţer de marină, şi a Marcelei Pandelescu. Este urmaşa directă a domnitorilor Gheorghe Ghika şi Grigore I Ghika şi descinde, prin femei, din familiile Mavrogheni, Bogdan, Balş, Filipescu, Rizo-Rangabé, Evpraghioti. Prin familiile Mavrocordat şi Hrisoscoleo, descinde din neamul Muşatinilor şi din Ştefan cel Mare.

La 20 de ani, a devenit manechin și a realizat prezentări de modă, ședințe foto și reclame pentru haine, produse și accesorii românești. În 1971, a plecat din România comunistă și s-a stabilit la Paris, unde s-a măritat cu scenograful Ion Oroveanu, descendent și el al unei familii boierești românești. În Franța, a fost consultant de stil în magazinele Structure și Mulberry din Paris. În prezent, se ocupă de recuperarea memoriei și de apărarea valorilor morale ale înaintașilor săi.

Ana IORGA este prezentatoare de televiziune la Antena 3 CNN și lingvist la Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”. Doctor în filologie la Universitatea din București. 

A realizat sute de reportaje, documentare, interviuri și transmisiuni live. Prezintă jurnale de știri și emisiunea lingvistică Pe cuvânt. A transmis live de la unele dintre cele mai importante evenimente din istoria recentă: beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, Funeraliile Regelui Mihai I al României, vizita Papei Francisc în România, Jubileul de Platină al Reginei Elisabeta a II-a.

A realizat documentare despre fenomene sociale grave și evenimente fundamentale din istoria României: România de sânge albastru, Mica Românie Mare, Împăcați cu păcatul, Și ne izbăvește de cel rău. 

A publicat, în calitate de coautor, cărțile Mesele de odinioară (2015), Marea Unire pentru cei mici (2018), Cartea curajului și a candorii (2022) și Punctuația limbii române (2025). A primit premii pentru jurnalism și știință: Medalia de bronz la New York Festivals (2019) la categoria Current Affairs pentru reportajul Românce ucise în tăcere și Premiul Academiei Române (2013) pentru contribuția la cartea The Grammar of Romanian, publicată la Oxford University Press.       

Luna septembrie vine cu începuturi noi: revenim la rutină, ne facem planuri pentru lunile care urmează și, după zilele de vară, cu vacanțele, amintirile și destinațiile lor, începem să ne dorim din nou seri liniștite, un ceai parfumat,  o pătură comodă și o carte bună. 

Iar dacă tot vorbim despre cărți, avem câteva noutăți care merită trecute pe lista de lecturi pentru această toamnă.

De la fantasy și magie la romance, istorie, mister și aventuri pentru cei mici, titlurile lunii septembrie ne poartă în lumi foarte diferite. Unele ne duc departe de realitate, altele ne apropie de momente importante din trecut, iar câteva ne invită să privim lumea prin ochii unor personaje pentru care aventura abia începe.
Așadar, dacă îți cauți următoarea lectură sau vrei să vezi ce povești noi au ajuns luna aceasta la Corint, avem câteva propuneri pentru tine. 

 Când ți-e dor de magie și povești fantastice.

În imprintul Leda Edge avem două propuneri interesante, care promit în egală măsură tensiune, magie, perciol. Una deschide poarta către un uniers nou, alta continuă o călătorie deja începută. Ai ghicit titlurile? 

Jurământ de sânge (primul volum al seriei „Legământul blestemat”), de Ellis Hunter, traducere de Roxana Brînceanu. 

NU POȚI SĂ PIERZI.

NU POȚI SĂ FUGI.

TE DUELEZI SAU MORI!

O vrăjitoare blestemată. Un prinț care stăpânește dragonii. O luptă aprigă pentru însăși esența magiei.

Ești pregătit pentru o aventură de neuitat? 

Zorii reginei blestemate (al treilea volum al seriei „Zei și monștri”) , de Amber V. Nicole, traducere de Roxana Brînceanu. Fenomenul global și saga romantasy bestseller continuă cu o poveste plină de tensiune și mize uriașe! Conflictul epic dintre zei și monștri se dezlănțuie, scoțând la iveală secrete tulburătoare, noi alianțe și dușmani necruțători. Însă oare se va ridica un învingător adevărat din aceste ruine? Lectura perfectă pentru fanii autoarelor Sarah A. Parker, Jasmine Mas și Kerri Maniscalco.

 Când vrei povești de dragoste cu ceva... complicații și jocuri greu de câștigat.

Imprintul Leda Bazaar se îmbogățește în luna septembrie cu un titlu care promite rivalitate, iubire și adevăruri greu de rostit în cuvinte. 

Regula Kennedy, de K.C. Carmichael, traducere de Cornelia Moise. O poveste pasională de tip rivals-to-lovers, în care își găsesc locul presiunea Jocurilor Olimpice, loialitatea de la vestiare și acel tip de iubire care învinge totul, chiar și atunci când întreaga lume privește. Lectura perfectă pentru fanii Heated Rivalry de Rachel Reid!

„Autoarea a făcut o treabă excelentă în a surprinde dinamica dintre cele două personaje principale care evoluează de la rivali înverșunați la membri ai unui parteneriat încărcat de tensiune. Mi-a plăcut, de asemenea, felul în care a fost redată adrenalina de pe gheață. Am avut senzația că am primit un permis V.I.P. direct în mijlocul acțiunii, atât pe teren, cât și în culise.” Reader’s Favorite

 Pentru cei care preferă să călătorească prin istorie 

Colecția Corint Istorie, una dintre cele mai apreciate din țară, ne propune luna acesta titluri valoroase, care îmbogășesc sufletul și mintea. 

Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie, de Metin Omer. 

Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie nu este și nici nu își dorește să fie un tratat de istorie a turcilor și tătarilor din țara noastră. Nu urmărește inventarierea exhaustivă a tuturor proceselor istorice și nu își propune să închidă dezbateri firești. Scopul cărții este să ofere o narațiune amplă, inteligibilă și coerentă despre originile, transformările și experiențele acestor comunități, despre modul cum au evoluat în Dobrogea și în spațiul românesc și despre maniera în care, de-a lungul secolelor, destinele lor s-au împletit. Privită retrospectiv, istoria turcilor și tătarilor din România se dezvăluie ca un proces complex, stratificat și profund legat de dinamica unei regiuni aflate mereu la răscrucea Marilor Puteri și a marilor mobilități. Dobrogea, spațiul lor fundamental de formare și dezvoltare, a funcționat vreme de secole ca un laborator al diversității, al tranzitului și al reinventării identitare. 

Casa cu flori de liliac. Povestea adevărată a unei prințese Ghika, de Manuela Ghika-Oroveanu și Ana Iorga.

Rememorările Manuelei Ghika  surprind o epocă în care imaginea încă nu era înșelătoare, propunând tabloul nuanțat al unei Românii din vremuri în care educația, politețea și generozitatea erau firești și rezistau eroic sub asaltul cruzimii și al absurdului ideologic, când umanitatea răzbătea în cele mai întunecate clipe.

Întâmplările personajelor din această carte sunt mai pasionante și mai folositoare decât sfaturile motivaționale moderne care promit să ne transforme în cele mai bune versiuni ale noastre.

Femei care au condus lumea. Regine și împărătese din ultimele cinci milenii, de Elizabeth Norton. 

Această fascinantă incursiune biografică oferă o panoramă a celor mai influente suverane din istorie, de la reginele egiptene până la conducătoarele monarhiilor moderne, analizând condițiile care au făcut posibilă ascensiunea lor la putere și provocările cu care s-au confruntat într-o lume guvernată de norme masculine.

În decursul captivantei noastre călătorii, străbatem cinci milenii pentru a descoperi portretele detaliate ale unor lidere legendare precum Merneith, Hatșepsut, Cleopatra, Maria Tereza, Ecaterina cea Mare sau Elisabeta I, dar și ale unor figuri mai puțin cunoscute, cum ar fi regina Tamara a Georgiei. În lucrarea sa, Elizabeth Norton prezintă modul în care conducătoarele au deținut și au exercitat puterea în societăți dominate de bărbați, reformând state, câștigând războaie și modelând destinele unor civilizații.

Artistul, informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport, de Iulia Popovici. 

O cercetare despre afacerile sordide ale delațiunii și secretivității.

De ce deveneau oamenii informatori ai Securității? Iulia Popovici răspunde în Artistul, informatorul și Securitatea, prima cercetare sistematică din istoriografia românească dedicată motivațiilor informatorilor, construită pe analiza notelor informative din mediul artelor spectacolului, cu Teatrul Național București în centru.

Julie de Saxa-Coburg, rebela familiei Romanov, de Helen Rappaport, traducere de Lia Decei. 

În 1795, Ecaterina cea Mare a Rusiei căuta o soție pentru nepotul ei, Constantin, aflat la acea vreme pe locul al treilea în ierarhia succesorală. Ca o reeditare stranie a propriei povești, vestita țarină a ales o tânără prințesă germană inocentă, Julie de Saxa-Coburg, mătușa viitoarei regine Victoria. Deși avea tot ce și-ar putea dori o tânără mireasă, marea ducesă, al cărei nume imperial a devenit Anna Feodorovna, s-a trezit singură într-o curte sfâșiată de rivalități, comploturi, bârfe și, totodată, captivă într-o căsnicie nefericită, lipsită de iubire.

În cele din urmă, cu permisiunea țarului Alexandru, Julie și-a părăsit soțul și țara adoptivă, deși Constantin se afla atunci în poziția de moștenitor al tronului. Însă viața ei departe de curtea de la Sankt-Petersburg nu a fost lipsită de evenimente importante și de frământări.

Într-o perioadă în care multe mirese din familiile regale îndurau în tăcere căsătorii dezastruoase, Julie s-a dovedit o personalitate neobișnuit de independentă pentru acele vremuri, sacrificându-și reputația și avantajele unei vieți luxoase pe altarul libertății de a trăi după bunul plac. Julie de Saxa-Coburg, rebela familiei Romanov este povestea unei femei îndrăznețe, care a sfidat convențiile epocii sale, pe fundalul unei Europe aflate în plină transformare politică și socială.

 Povești pentru cititorii și exploratorii mai mici 

Aventurile lui Părăluță în Ținutul Banilor. Carte rară de educație financiară, de Irina Chițu și Tudor Stoica

 Colecție: Academia Curioșilor

Cum îți organizezi bugetul? De ce merită să economisești? Cum faci diferența între o ofertă bună și una prea frumoasă ca să fie adevărată? Răspunsurile la aceste întrebări și la multe altele ți le oferă Părăluță, un personaj simpatic, expert în finanțe. Cartea în care îl vei descoperi îți dezvoltă gândirea critică, spiritul de inițiativă și te ajută să deprinzi obiceiuri financiare sănătoase și îți demonstrează că educația financiară poate fi nu doar utilă, ci și surprinzător de distractivă. Aventurile lui Părăluță în Ținutul Banilor îi ajută pe elevii din clasele mici să înțeleagă principiile de bază ale gestionării banilor. Structurat pe teme relevante și susținut de exemple din viața de zi cu zi, volumul este plin de surprize și de ilustrații cu pățaniile eroului nostru, care a parcurs și el anevoiosul drum spre succes. Învață azi împreună cu Părăluță și discipolul său, Bănuț, să iei decizii inteligente pentru un viitor liniștit!

Cursa vieții mele, de Abena Eyeson, traducere de Iulia Crăciun.

Mama lui Kofi vrea ca el să devină „cineva”. Dar băiatul și-a dorit dintotdeauna doar să alerge. Iar când o școală prestigioasă îi oferă o bursă pentru talentele sale sportive, totul se schimbă.

Kofi visează să devină alergător profesionist într-o bună zi, însă presiunea din jurul său este prea mare.

Nici familia, nici școala și nici măcar comunitatea nu sunt de partea lui, iar băiatul nu mai știe ce drum să aleagă și de cine să țină cont.

Oare cât de important este pentru Kofi să-și urmeze visul?

I. L. Caragiale și magia cuvintelor, de Cristian Greșanu

Colecție: Români de succes
Serie: Motanul Oscar și genialii săi prieteni

Volumul reconstituie, pe înțelesul copiilor, portretul unuia dintre cei mai străluciți oameni de litere pe care i-a dat România: inconfundabilul Ion Luca Caragiale. Cu ajutorul motanului Oscar, care revine în rolul său de povestitor, cei mici îl descoperă pe „Nenea Iancu” în multiplele sale ipostaze – profesor, jurnalist și scriitor –, surprins de fiecare dată cu același ochi critic, pătrunzător, îndreptat asupra societății și a oamenilor săi.

Povestea girafei care și-a pierdut visul, de Julia Nüsch, traducere de Marilena Iovu

 Colecție: Povești ilustrate

O poveste haioasă despre încrederea de sine și puterea prieteniei. Girafa Anita și-a pierdut visul frumos. Din fericire, are niște prieteni grozavi, care vor s-o ajute să și-l amintească. Oare ce remediu o va salva pe Anita? Să se rostogolească, să cânte sau să tricoteze? Julia Nüsch le transmite copiilor valori precum toleranța, empatia și încrederea de sine.

„Ilustrațiile de atmosferă au o calitate magică, atrăgându-i pe tinerii cititori direct în aventura animăluțelor. Povestea girafei neîndemânatice duce la conversații despre prietenie, curaj și toleranță. Pentru că e important să-ți regăsești curajul chiar și după un impediment.”- Barbara Breuner, ekz. library service

Atlasul animalelor, de  Tom Velčovský, Jan Chalupník, traducere de Ioana Radu. 

Pornește într-o extraordinară călătorie în jurul lumii cu această enciclopedie a animalelor de-a dreptul unică! Uită hărțile pe care le știai și pregătește-te pentru o aventură în care continentele prind viață, sub forma unor puzzle-uri originale cu animale. Această enciclopedie te va duce peste tot pe planeta noastră, pe căi neconvenționale, scoțând astfel la lumină incredibila diversitate a regatului animal. Să pornim!

 Pentru cei care vor să știe mai multe. 

Pentru cei care nu încetează niciodată să descopere lucruri noi  sau care doresc să se pregătească pentru diferite etape ale vieții lor. 

PACHET Ghid pentru Evaluarea Națională clasa a VIII-a. Limba și literatura română. + Ghid modele și sugestii de rezolvare, de Veronica Bulf, Elena-Monica Grozea, Cătălina Popa, Cătălin-Mihai Zaman

Un ghid practic și bine structurat pentru pregătirea Evaluării Naționale la limba și literatura română, clasa a VIII-a. Teoria este explicată și exemplificată, urmată de exerciții rezolvate pas cu pas și de exerciții propuse spre rezolvare, pentru ca elevii să învețe cum să aplice corect noțiunile și cum să abordeze cu încredere testele de antrenament.

Anatomia și fiziologia omului. Compendiu. Editia a IV-a, de Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Cristian Niță, Carmen Sălăvăstru, Cătălina Ciornei, Alexandru Laurențiu State, Constanța-Alice Ștefănescu. 

Ediție nouă, revăzută și adăugită, a Compendiului de anatomia și fiziologia omului, realizată de cadre didactice de la UMF „Carol Davila” București.

Noutatea acestei ediții este aplicația ANATOMIE INTERACTIVĂ – CORINT, cu navigare 3D, conținut explicativ, quiz-uri, jocuri și teste, disponibilă în Microsoft Store și accesibilă cu codul din interiorul cărții.

 Pentru îndrăgostiții de ficțiune istorică 

Pentru că știm că vă plac romanele de ficțiune istorică, v-am pregătit niște titluri de neratat, perfecte pentru momentele în care veți alege să vă refugiați în brațele unei povești calde, alături de un ceai aromat sau de o bucată de plăcintă cu dovleac parfumat. Colecția Corint Fiction are întotdeauna povești de suflet, bune pentru păstrat sau pentru oferit în dar celor dragi. 

Cenușă în zăpadă, de Oriana Ramunno, traducere de Emanuel Botezatu. 

O confruntare cu răul absolut și o crimă misterioasă

„Un roman polițist extrem de inteligent, cu personaje care îți merg drept la inimă. Scriitura este excepțională, iar detaliile senzoriale – imaginile, sunetele și mirosurile – sunt de o intensitate viscerală. În cele din urmă, romanul îl provoacă pe cititor să se întrebe: ce înseamnă dreptatea atunci când cel ucis este un monstru? Poate un singur om să schimbe ceva într-o lume care a luat-o razna?” Historical Novel Society

Fie că alegi să te pierzi într-o lume fantastică, să urmărești o poveste de dragoste, să afli mai multe despre trecut sau să pornești într-o aventură alături de cei mici, important este să ai întotdeauna o carte la îndemână. Tu cu ce poveste începi toamna?

Copiii cred adesea că prieteniile apar pur și simplu. Că unii au norocul să fie plăcuți, iar alții, nu. Dar, pe măsură ce cresc, descoperă că o prietenie adevărată nu este o întâmplare, ci o relație care se construiește în timp, cu răbdare, sinceritate și încredere. Tocmai despre această descoperire este și romanul Știința prieteniei, de Tanita J. Davis.

Titlul cărții m-a atras imediat, în contextul în care discuțiile despre prieteniile de la școală sunt o permanență în orice familie cu copii, cu atât mai mult cu cât cuvântul „știință” pare să ofere o soluție gândită de niște specialiști.

Ce găsim în paginile cărții încă de la început? Deziluzia unei fete care are parte de o mare farsă făcută de niște colege, pe care le considera cele mai bune prietene, ceea ce o va marca pentru o perioadă lungă de timp, cu atât mai mult cu cât, într-o primă instanță, nu înțelege de ce i-ar face una ca asta.

Izolarea care urmează, teama că este ceva în neregulă cu ea și că nu știe cum să-și aleagă prietenii, dar mai ales că nu știe cum să-i păstreze o fac pe Rylee să își piardă din exuberanță, iar zilele la școală devin dificile, mai ales în pauze.

Totul se schimbă pe neașteptate când o întâlnește la ore pe DeNia Alonso, o colegă nonconformistă, foarte activă și preocupată de știință, cu care va trebui să lucreze la redactarea unor articole pentru cursul opțional de jurnalism. Tema aleasă: prietenia – subiectul care o preocupă pe Rylee și despre care simte că nu înțelege cum funcționează, în timp ce DeNia pare să își facă prieteni cu ușurință.

„Prieteniile erau atât de aleatorii. Nu puteai prezice niciodată cu cine ajungeai să stai și cu cine nu. […]

Rylee avusese cel mai bun grup de prietene ciudate în școala primară – acum s-a întrebat ce se întâmplase oare cu ele. Poate putea să scrie despre asta – ceva despre prieteni vechi și despre cum prieteniile din generală nu erau grozave, nu ca așa-zisele prietenii de mai târziu...

— Hei! Deci, Rylee.

DeNia era brusc ghemuită lângă banca lui Rylee, cu o expresie prietenoasă și nerăbdătoare.

— Vrei să lucrăm împreună? Doamna Johnston a spus că am putea împărți un articol și că va fi distractiv să lucrez cu tine.”

Deși anevoioasă la început, colaborarea dintre fete devine cu timpul din ce în ce mai armonioasă. Ceea ce părea o colegialitate aproape forțată se transformă treptat într-o prietenie

autentică. Împreună, cele două citesc articole științifice, aplică chestionare și iau interviuri pentru a înțelege cum se construiesc relațiile dintre oameni. Romanul sugerează discret că prieteniile nu apar întâmplător și nu se mențin de la sine, ci se clădesc prin timp petrecut împreună, preocupări comune, încredere și disponibilitatea de a-l înțelege pe celălalt.

Pe fundalul relațiilor de la școală, autoarea abordează discret și relațiile protagonistelor cu familiile lor. Dacă Rylee locuiește cu mama, fratele mai mic și bunicii materni, într-un mediu în care comunicarea și preocuparea adulților pentru binele emoțional al copiilor sunt permanente, despre DeNia aflăm că nu are un cămin unic, viața ei pendulând între casa tatălui și cea a mamei. De aceea poartă mereu după ea un ghiozdan foarte voluminos, în care, pe lângă lucrurile pentru școală, se află întotdeauna și haine. Fetele sunt pe cât de diferite la prima vedere, pe atât de compatibile în felul în care își tratează relațiile cu ceilalți, în seriozitatea cu care își fac treaba și în dorința de a duce lucrurile până la capăt cu rezultate cât mai bune.

Pe măsură ce documentarea și interviurile continuă, ele află lucruri valoroase despre prietenie atât de la colegi și de la profesori, cât și de la oameni mai în vârstă, care le împărtășesc din propria experiență de viață:

„— E muncă grea și să asculți ceea ce prietenii simt nevoia să-ți spună și e muncă grea și să ai curajul să spui ce ai pe suflet atunci când simți că trebuie s-o faci. […] Și trebuie să lucrezi din greu la tine – să fii cea mai bună variantă a ta. Dar, știi, tot efortul ăsta merită. Oamenii sunt prieteni unul cu altul pentru că să ai un prieten care te înțelege merită totul.”

Romanul mi-a plăcut foarte mult atât prin felul în care abordează o temă foarte relevantă pentru copii, cât și din perspectiva tehnicii narative propuse de autoare. Ori de câte ori Rylee rememorează ziua în care a trăit farsa făcută de acele așa-zise prietene, literele sunt scrise cursiv, ceea ce îi ajută pe cititori să se repoziționeze într-un alt plan al narațiunii. De asemenea, autoarea introduce în roman fragmente din articolele pe care cele două fete le scriu pentru ziarul școlii, inclusiv secvențe din studiile științifice citate, din chestionarele aplicate și din interviurile realizate, ceea ce conferă autenticitate întregului demers.

Un alt atu al ediției publicate de Editura Corint este traducerea foarte expresivă realizată de Andreea Florescu, care reușește să redea firesc vocabularul și expresiile folosite de adolescenții de astăzi, păstrând naturalețea dialogurilor și apropiindu-i astfel pe cititori de personaje.

Prietenia este importantă la orice vârstă, iar romanul scris de Tanita J. Davis este o alegere foarte potrivită atât pentru copiii noștri, cât și pentru noi, părinții, pentru că ne ajută să înțelegem mai bine momentele deloc ușoare prin care trec atunci când încearcă să-și găsească

locul într-un grup, să fie acceptați și să construiască relații sănătoase. Am citit romanul cu creionul în mână, m-am oprit de multe ori să subliniez pasaje și să reflectez la ele și sunt convinsă că, după ce și fiica mea îl va termina de citit, vom avea acasă o conversație frumoasă despre prietenie, apartenență și despre cât de mult efort necesită, de fapt, construirea relațiilor care contează.

Toamna aceasta începe spectaculos la Corint Istorie. În septembrie apar trei cărți pe teme diferite, iar două au perspective în premieră.

Dar s-o luăm cu cea care a stabilit un nou record.

„Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie” de Metin Omer a doborât recordul de exemplare precomandate pe edituracorint.ro. 

Este un rezultat cu atât mai interesant cu cât vorbim despre o carte de istorie care aduce în centrul atenției două comunități despre care știm încă surprinzător de puțin, deși fac parte din istoria României de aproape șapte secole.

Cartea propune o privire rară și autentică: este prima istorie comună a turcilor și tătarilor din România scrisă din interior chiar de un membru al comunității.

Născut la Medgidia, cercetător la două instituții de prestigiu, Metin Omer aduce în această carte atât rigoarea academicianului, cât și perspectiva celui care trăiește istoria din interior.

A lucrat ani întregi în arhive românești și turcești, în presa interbelică turcă din Dobrogea și în dosarele Securității, pentru a reconstitui, într-o naraţiune coerentă şi accesibilă, originile, transformările şi experiențele comunităților turcă și tătară din România, urmărind evoluția lor în Dobrogea de-a lungul secolelor. 

Lansarea volumului va avea parte de 2 evenimente remarcabile la București și Constanța. Detalii vin mai târziu.

 
Iulia Popovici: ce îi făcea pe artiști să colaboreze cu Securitatea
 

Dacă Turcii și tătarii din România recuperează o istorie insuficient cunoscută, Iulia Popovici intră într-un teritoriu despre care credem că știm deja foarte multe.

„Artistul, Informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport” este una dintre cele mai așteptate apariții ale toamnei și o carte care schimbă întrebarea obișnuită despre colaborarea cu poliția politică.

Nu „cine a turnat?”, ci de ce?

Este prima cercetare din România dedicată sistematic motivațiilor informatorilor Securității în lumea teatrului din anii ’70–’80. Iulia Popovici reconstruiește relația dintre actori, rețeaua de informatori și Securitate în ultimele două decenii ale comunismului, având Teatrul Național București în centru și Serviciul 120 al Securității Capitalei drept punct de observație. Cercetarea se bazează pe zeci de mii de file din arhiva fostei Securități.

Și aici începe partea cu adevărat inconfortabilă. În mediul cultural al anilor ’70-’80, colaborarea nu apare în primul rând ca rezultat al unei constrângeri brutale. Arhivele dezvăluie, în multe cazuri, un schimb pragmatic: o notă informativă putea însemna un aviz de pașaport, un loc într-un turneu, bani sau un avantaj profesional. Un actor de roluri secundare a furnizat 105 note informative, scrise cu majuscule pentru a nu-i fi recunoscut scrisul. 

De aici și una dintre mizele esențiale ale cărții: să nu transforme trecutul într-o galerie simplă de victime și călăi.

Volumul începe chiar cu un glosar al limbajului poliției politice: „influențare pozitivă”, „destrămarea anturajului”, „dirijare” pentru că termenii din dosare ascund mecanisme concrete de manipulare și control.

Iulia Popovici este doctor în teatru, critic și cercetător în artele spectacolului, cu o preocupare constantă pentru teatrul românesc din ultimele decenii ale comunismului și pentru modul în care Securitatea a funcționat ca „istoric al artelor”.

„Casa cu flori de liliac. Povestea adevărată a unei prințese Ghika”  

În colecția Corint Istorie cu Blazon, toamna aduce o carte care are blazonul nu doar în titlul colecției, ci și pe copertă. Casa cu flori de liliac. Povestea adevărată a unei prințese Ghika este un dialog între prințesa Manuela Ghika-Oroveanu și jurnalista Ana Iorga, un interviu viu, documentat, plin de umor și tandrețe, care se transformă treptat într-o cercetare istorică.

Povestea începe cu o cutie de carton

La baza cărții stă descoperirea unei cutii cu peste 100 de plăci foto de sticlă, realizate de-a lungul unui secol de oftalmologul Constantin Pandelescu, bunicul matern al prințesei. Plăcile au supraviețuit războiului, naționalizării comuniste din 1948 și decadelor de exil datorită unui gest de recunoștință: Varvara Șoita, o refugiată basarabeană adăpostită de familia doctorului, le-a păstrat zeci de ani și a dus ramuri de liliac la mormântul lui în fiecare primăvară.

Cartea urmărește confiscarea moșiei Ghika de la Budești, fuga prințesei Manuela din România în 1971, în timpul unei prezentări de modă la Düsseldorf, la 22 de ani, și condamnarea ei în lipsă la patru ani de închisoare. E o poveste despre cum îți păstrezi demnitatea și ținuta morală când pierzi totul. 

Manuela Ghika-Oroveanu nu privește înapoi cu nostalgie, ci cu bucuria pe care o mărturisește chiar ea prin „ce noroc să te naști într-o familie frumoasă".

Cinci milenii de putere la feminin

„Femei care au condus lumea. Regine și împărătese din ultimele cinci milenii” de Elizabeth Norton, în traducerea Alinei Popescu și cu o prefață de Fatma Yilmaz, a apărut deja în luna august și este una dintre marile noutăți ale sezonului.

Cartea traversează cinci milenii de istorie, de la primele regine ale Egiptului până la abdicarea reginei Margrethe a II-a a Danemarcei, în 2024.

Elizabeth Norton pune o condiție precisă: vorbește despre femei care au domnit în nume propriu, ca șefe de stat, nu despre consoarte sau regente care exercitau puterea în numele unui bărbat. 

De aici rezultă o galerie impresionantă și profund non-eurocentrică: Merneith, Hatșepsut și Cleopatra, dar și Tamara a Georgiei, Maria Tereza, Elisabeta I, Ecaterina cea Mare și numeroase alte suverane mai puțin cunoscute. Cartea urmărește felul în care aceste femei au exercitat puterea în societăți construite în jurul autorității masculine. 

Patru cărți, patru feluri de a recupera trecutul.  Privite împreună, cele patru apariții spun ceva important despre direcția Corint Istorie.

Cine împlinește azi 25 de ani n-a cunoscut niciodată un aeroport fără coada de la control, fără sticlele de 100 de mililitri în punga transparentă, fără laptopul scos din rucsac. N-a urcat niciodată într-un avion cu ușă obișnuită la cabina piloților. N-a traversat o piață publică europeană fără stâlpi și blocuri de beton la intrare. N-a deschis un cont bancar fără să i se ceară să explice de unde vin banii. Pentru generația aceasta, toate acestea sunt fundal. În realitate, acestea sunt urme, cicatrici.

19 oameni și un buget de câteva sute de mii de dolari au declanșat un răspuns măsurat în mii de miliarde, în două războaie, în două decenii de ocupație și într-o rescriere a raportului dintre stat și cetățean pe care o purtăm în buzunar de fiecare dată când trecem printr-un scaner.

Aceasta este întrebarea din spatele volumului lui Iain Overton, Prețul Paradisului. Cum au schimbat lumea atentatele sinucigașe: cum a ajuns un om dispus să moară să fie cea mai ieftină și mai eficientă armă din istoria modernă?

Atentatele din 11 septembrie au schimbat felul în care Occidentul privește securitatea, războiul și terorismul. Au urmat „războiul împotriva terorismului”, războaiele din Afganistan și Irak, extinderea fără precedent a mecanismelor de supraveghere, transformarea controalelor de la granițe și aeroporturi și o nouă dezbatere — încă neterminată — despre câtă libertate suntem dispuși să cedăm în schimbul siguranței.

Dar poate că întrebarea cea mai interesantă nu este ce s-a întâmplat pe 11 septembrie, ci:

Cum a fost posibil ca 19 oameni să schimbe lumea?

Și, mai ales, ce anume au schimbat ei, de fapt?

În Prețul Paradisului, jurnalistul de investigație britanic Iain Overton caută răspunsul la această întrebare într-o perspectivă mult mai largă decât istoria atentatelor de la New York și Washington.

Overton urmărește istoria atentatului sinucigaș, de la anarhiștii ruși și kamikaze japonezi până la Hezbollah și terorismul contemporan. Călătorește în zone de conflict, vorbește cu supraviețuitori, martori și cercetători și încearcă să înțeleagă nu doar cine ucide și de ce, ci și cum ajunge această formă de violență să producă efecte mult dincolo de locul în care explodează bomba.

Pentru că un atentat nu se termină atunci când explodează bomba.

Urmează frica.
Urmează imaginile.
Urmează reacția politică.
Urmează războaiele.
Urmează legile.
Urmează schimbarea comportamentelor.
Urmează generații întregi care încep să privească lumea altfel.

Acesta este, în fond, „prețul paradisului”.

Titlul vorbește despre prețul pe care crede că îl plătește atacatorul. Cartea vorbește despre prețul pe care l-am plătit noi, ceilalți, fără să fim întrebați.

La 25 de ani de la 11 septembrie, Prețul Paradisului este o invitație să privim dincolo de imaginile pe care credem că le cunoaștem deja și să înțelegem mecanismul care le-a făcut atât de puternice.
Pentru că 11 septembrie nu este doar despre ceea ce s-a prăbușit în acea zi.

Este și despre lumea care s-a construit după.