Simona Preda vă invită la „Ultimul vals al taftalei. Regina Maria a României și semiotica modei regale”

Lansare și dezbatere la Jockey Club Româ, joi, 19 noiembrie, de la ora 18:30

În aprilie 1925, chipul reginei Maria a României apărea într-o revistă americană, într-o reclamă pentru crema Pond’s. Cu un secol înainte de Instagram, o regină înțelegea deja că imaginea e putere. Cartea Simonei Preda traversează saloanele victoriene, trece prin casele de haute couture ale Parisului și ajunge la Curtea de la București. 

Cum se citește o rochie. Ultimul vals al taftalei. Regina Maria a României și semiotica modei regale”, cartea despre regina Maria și moda regală, semnată de istoricul Simona Preda, va fi lansată joi, 19 noiembrie, de la ora 18:30, la Jockey Club Român.

Lucrarea propune o amplă perspectivă de cercetare asupra modului în care Regina Maria a transformat vestimentația și eleganța regale dintr-un cod strict de protocol într-un remarcabil instrument de reprezentare, afirmare a identității naționale și diplomație vizuală (soft power) în spațiul european.

Alături de autoare, vor lua cuvântul:

• Marina CONSTANTINESCU - critic de teatru, scriitoare, realizator TV
• Lavinia BÂRLOGEANU - Psihoterapeut și prof. univ. dr. la Facultatea de Psihologie şi Științele Educaţiei, Universitatea Bucureşti
• Matei GHEBOIANU - istoric, conferențiar universitar și decan al Facultății de Istorie (Universitatea din București)
• Filip-Lucian IORGA - istoric, coordonatorul colecției „Istorie cu blazon”
   

Volumul urmărește copilăria, adolescența și tinerețea principesei Maria, nepoata reginei Victoria și viitoarea regină a României, fiind structurat în trei capitole: Corsetul, Rochia și Accesoriile. Cartea arată cum Maria a învățat codurile vestimentare ale rangului și cum și-a construit un stil propriu, care îmbina rigoarea victoriană, strălucirea pariziană, ecourile bizantine și costumul popular românesc.

Cartea e plină de episoade puțin cunoscute. În 1911, la un bal dat la Londra pentru încoronarea regelui George al V-lea, trena rochiei Mariei a împiedicat mai mulți dansatori, făcându-i să cadă, între ei și principesa moștenitoare a Greciei. Rochia aurie pe care a purtat-o în 1896 la încoronarea țarului Nicolae al II-lea se află astăzi la Maryhill Museum of Art, în Statele Unite. Iar în 1925, regina României apărea în reclame americane pentru crema Pond’s.

Apariția volumului coincide cu perioada în care se împlinesc o sută de ani de la turneul reginei Maria în Statele Unite, din toamna anului 1926.

„Ultimul vals al taftalei” este rezultatul unei cercetări Fulbright la Library of Congress din Washington și al unei munci îndelungate depusă de Simona Preda. 

Volumul face parte din colecția „Istorie cu blazon”, coordonată de Filip-Lucian Iorga, și este prefațat de acad. Georgeta Filitti, care îl numește „un reper de neocolit în înțelegerea României europene de la cumpăna veacurilor XIX–XX”. 

Lucie Portman, soția Ambasadorului Majestății Sale Britanice în România, semnează o recomandare deosebită pentru volumul Ultimul vals al taftalei. 

Un fragment din această recomandare: 

„O ținută nu e niciodată doar vestimentație. Familia Regală Britanică a folosit de multă vreme acest limbaj vizual pentru a pune în valoare patrimoniul artizanilor săi, exprimând totodată respect față de culturile întâlnite. Este o formă discretă de diplomație, cu o eficiență remarcabilă.”

Despre autoare

Simona Preda este doctor în istorie și lector la Facultatea de Istorie a Universității din București. A fost bursieră Fulbright la Library of Congress din Washington și este membră a Association of Dress Historians (Marea Britanie). Publică în Journal of Jewellery Research și prezintă la conferințe academice internaționale. Două monografii ale sale despre regina Maria a României sunt în curs de apariție la Bloomsbury și Routledge. La Corint a mai publicat Regina-mamă Elena. Mariajul și despărțirea de Carol al II-lea.

Cristian Preda demontează mitul aparatului represiv atotștiutor într-un volum excepțional, bazat pe documente diplomatice inedite de la Paris, Nantes și București.

Nu rata lansarea unui titlu de referință pentru înțelegerea istoriei noastre recente: „Diplomație culturală, spionaj și opoziție. Relații româno-franceze în vremea lui Ceaușescu și Iliescu”, cel mai nou volum semnat de politologul și profesorul Cristian Preda, publicat în colecția Corint Istorie Autori Români.

Marți, 3 noiembrie, de la ora 19:00, la Humanitas Cișmigiu.

Participă:

• Cristina BOGDAN
• Cristian PREDA
• Florin-Răzvan MIHAI

Ce știau cancelariile occidentale despre căderea iminentă a lui Nicolae Ceaușescu? Cât de omniscientă era, în realitate, Securitatea comunistă? Și cum a putut un simplu apel telefonic săptămânal să țină în viață simbolul rezistenței civice din România?

Bazat pe o cercetare exhaustivă desfășurată în cadrul proiectului european Horizon NARDIV, în arhivele diplomatice franceze de la Nantes, arhivele MAE și peste 80 de volume din fondul CNSAS, Cristian Preda aduce în fața publicului documente și stenograme inedite despre cele 7 convorbiri telefonice din 1989 dintre Doina Cornea și diplomații francezi care au construit un scut protector în jurul ei prin „regula de joi, ora 11:00”.

Dar și despre mitul Securității de neînvins. Radiografia paranoiei și a ridicolului din rapoartele operative (ofițeri care confundă metafizica cu „filosofia moto-fizică” și cred că biblioteca din Bulevardul Dacia este un cuib de spioni periculoși). 

Volumul lui Cristian Preda este o reconstituire a rezistenței morale, ce poate fi citit și ca un thriller de analiză geopolitică. Cititorul descoperă cum vedeau diplomații francezi succesiunea la vârful PCR: zvonurile despre cancerul de prostată sau anevrismul lui Ceaușescu, rapoartele despre un Ion Iliescu „tern și șters”, văzut când ca omul Moscovei, când ca lider al unei imaginare „Mișcări de la București”, până la telegrama istorică din 24 decembrie 1989 în care ambasadorul Jean-Marie Le Breton îl anunța pe ministrul Roland Dumas că a luat legătura cu „unul dintre studenții” din fruntea revoltei: inginerul și profesorul universitar Petre Roman.

Faculatea de Istorie și Științe Politice a Universității „Ovidius” din Constanța în parteneriat cu Centrul Cultural Turc Yunus Emre și cu Editura Corint vă invită la o seară cu totul deosebită. 

Luni, 2 noiembrie, de la ora 18:00, la Cazinoul din Constanța, istoricul Metin Omer lansează volumul „Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie" - prima carte într-un singur volum dedicată istoriei acestor comunități, scrisă chiar de un membru al lor.

Lansarea de la Constanța, pornită chiar din mediul universitar, are o rezonanță aparte, pentru că în Dobrogea trăiesc cei mai mulți turci și tătari din România.  

La eveniment va participa și doamna Derya Dingiltepe, Consul General al Republicii Turcia la Constanța

Volumul va fi dezăbătut de:

• Conf. univ. dr. Daniel CITIRIGĂ –  decanul Facultății de Istorie și Științele Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța
• conf. univ. Dr. Emanuel PLOPEANU  -  Facultatea de Istorie și Științele Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța
• prof.univ.dr Florin ANGHEL – Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța
• Metin OMER – cercetător la Institutul pentru Studii la Marea Neagră al Universității „Ovidius" din Constanța și la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române

Cazinoul din Constanța, chiar dacă nu are rădăcini otomane, ci e o bijuterie Art Nouveau, construită în 1910, de arhitectul Daniel Renard și inaugurată în prezența principelui Ferdinand, stă pe faleză, lângă Farul Genovez, la câțiva pași de Marea Moschee și de cartierul vechi al orașului, acolo unde istoria pe care o spune cartea lui Metin Omer e încă vizibilă, în piatră. 

Accesul este liber, în baza rezervării pe www.cazinoul.com 

Despre carte 

„Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie” de Metin Omer  este prima istorie comună a turcilor și tătarilor din România scrisă chiar de unul dintre ei.

În spațiul românesc trăiesc de aproape 700 de ani două comunități frecvent confundate între ele și adesea reduse strict la apartenența religioasă. Volumul reprezintă prima sinteză comună accesibilă dedicată turcilor și tătarilor din România, scrisă pe baza arhivelor românești și otomane, a presei dobrogene de epocă și a dosarelor Securității, dintr-o perspectivă asumată din interior.

De la instalarea densă a populațiilor turcice în Dobrogea în secolul al XIII-lea și drama tătarilor crimeeni refugiați după anexările țariste, până la fascinația dispărutei „micro-republici otomane” de pe insula Ada-Kaleh și supravegherea din perioada comunistă, volumul reconstituie o filă fundamentală de patrimoniu comun.

Una dintre poveștile centrale ale volumului este cea a insulei Ada-Kaleh, dispărută de pe harta României în 1970. Capitolul despre Ada-Kaleh este, probabil, cel mai spectaculos.  Insula avea între 1700 și 2200 de metri lungime și a purtat, de-a lungul secolelor, numele Erythia, Continusa, Ada-i Kebir, Saan și Carolina.

Comunismul. Represiune și modelare identitară

Ultimul capitol este cel mai puțin tratat în istoriografia românească. Perioada comunistă aduce o nouă etapă în istoria celor două comunități. Legăturile cu Turcia și Crimeea devin surse de suspiciune pentru regimul de la București. La Constanța, până la sfârșitul anilor ’50, chiar și discuțiile cu marinari turci puteau fi considerate acte ostile. Locuitorii din Ada-Kaleh reveniți din Turcia intră în atenția Securității, care le supraveghează nu doar activitatea, ci și familiile, vecinii și colegii.

Despre autor

METIN OMER este cercetător la Institutul pentru Studii la Marea Neagră al Universității „Ovidius" din Constanța și la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Doctor în Istorie al Universității „Hacettepe" din Ankara (2018), cu o teză despre emigrarea turcilor și tătarilor din România în Turcia, publicată în română și în turcă.

S-a născut la Medgidia. A publicat numeroase studii despre istoria comunității musulmane din România și despre relațiile româno-turce. A fost bursier al Colegiului Noua Europă în perioada 2023–2025. A tradus lucrări de istorie din română în turcă și din turcă în română. 

Timp de mai mulți ani, a lucrat în arhive din România și din Turcia, în presa interbelică turcă din Dobrogea și în dosarele Securității, pentru a reconstitui istoria pe care o povestește în acest volum.

Toamna vine cu seri răcoroase, pături pufoase, băuturi calde și, bineînțeles, mai mult chef de citit. Afară e frig și plouă, în cărți se întâmplă de toate. Ce moment mai bun să te lași purtat de povești? Partea cea mai bună? Nu trebuie să ieși din casă ca să pornești în aventuri nenumărate, să surprinzi priviri aruncate pe furiș sau să savurezi băuturi cu arome de sezon. E suficient să deschizi o carte și să te lași prins de poveste.

Toamna este anotimpul perfect pentru lumi în care să te pierzi, personaje care să te surprindă și mistere pe care să încerci să le dezlegi înainte de ultima pagină. Fie că preferi fantasy-ul, secretele de familie sau poveștile pline de suspans, avem câteva recomandări de la Corint care s-ar putea să-ți facă serile de toamnă și mai interesante.

Dacă îți place cum arată pădurea toamna:

Anatema (primul volum al trilogiei „Pădurea Devoratoare”), de Keri Lake. Octombrie este luna perfectă pentru a citi despre un bărbat care comandă scorpioni, blesteme și Păduri Devoratoare. Maevyth Bronwick știe că nu trebuie să pătrundă în labirintul de copaci, dar o tragică întorsătură a sorții o împinge dincolo de arcada din oase, făcând-o să treacă o graniță pe care niciun muritor nu a trecut-o vreodată. O graniță ce ascunde o lume întunecată și fantastică, pe cât de periculoasă, pe atât de ispititoare. Ești pregătit pentru Pădurea Devoratoare? Să nu ai încredere în nimeni!

„De acum înainte probabil voi sta și mă voi holba la pereți o bună bucată de vreme. Am rămas fără cuvinte. La propriu! Sunt sub vraja lui «Fabulos, a fost o lectură genială!» Îmi doream să NU se mai termine. Cum să merg mai departe… Cum să pot să exprim tot ceea ce a însemnat această carte pentru mine?” Kayla Reads All the Time

Acolo unde sălășluiește întunericul, de A.B. Poranek 

Ai grijă la pacturile încheiate în pădure! aici, departe de oameni, în mijlocul demonilor și spiritelor, orice pact poate deveni o condamnare.

Dusă în conacul aproape ruinat al lui Leszy, Liska, tânăra care pleacă din propriul sat, face o descoperire neliniștitoare: nu este prima persoană care a încheiat un târg cu demonul pădurii, iar toți predecesorii ei au dispărut în mod misterios. Dacă vrea să supraviețuiască anului în slujba demonului și să se întoarcă acasă, Liska trebuie să-i dezvăluie anumite secrete gazdei sale taciturne și să-și înfrunte fantomele – la propriu și la figurat – trecutului. Pentru că ceva se trezește în pădure, ceva mortal și fără milă. Ceva care îl sperie chiar și pe Leszy… și care nu poate fi învins decât dacă Liska îl acceptă cu toată inima pe monstrul care s-a temut întotdeauna că are să devină.

„O poveste frumos scrisă despre acceptare de sine, sacrificiu și iertare. În acest roman cu ecouri ale folclorului est-european este ușor să identifici elementele de basm: o fată inteligentă, izgonită din comunitatea ei, un monstru terifiant, dar posibil neînțeles, un târg care îi aduce pe cei doi împreună într-o pădure fermecată. Poranek îmbogățește narațiunea prin simbolismul poetic, personajele excelent conturate și echilibrul desăvârșit dintre întuneric și visare.” BCCB

Dacă îți place magia:

Familia Wycherley (prima parte a seriei „Familia Wycherley"), de Annaliese Avery. 

Pentru regat.
Pentru magie.
Și pentru iubire…

Aurelia Wycherley își începe sezonul de debutantă ca vrăjitoare, ceea ce înseamnă baluri strălucitoare, provocări primejdioase, precum și încercarea de a-și găsi partenerul ideal cu care să își lege magia – altfel riscă să o piardă pentru totdeauna!

Dar magia Aureliei este blestemată – și nu într‑un mod care să poată tenta pe cineva. Când inamicul său de moarte, enigmaticul Jules Nightly, îi oferă ajutorul, s-ar putea să fie singura ei șansă.

În timp ce participă împreună la Sezonul Magic, Aurelia și Jules descoperă forțe întunecate care se ascund în umbră, iar ceea ce a început ca o alianță secretă se preschimbă într-o iubire interzisă…

„Aurelia și Nightly par urmașii moderni ai cuplului format din Elizabeth Bennet și domnul Darcy. Aurelia este inteligentă și hotărâtă, iar regulile societății sau prejudecățile celor din jur nu o descurajează defel. Nightly are un aer morocănos, dar, atunci când vrea, se dovedește a fi fermecător – și ar face orice pentru a-i proteja pe cei pe care îi iubește.” CULTUREFLY

Pactul rozei & Regina spinilor - Sasha Peyton Smith 

Pactul rozei este una dintre acele cărți fantasy, care schimbă felul în care ai gândit până în acel moment.

Regina spinilor - „Cu această continuare, Smith a depășit performanța din primul volum. […] Intrigile de curte, legătura dintre surori și dorința interzisă se împletesc armonios, iar intensitatea dorului este atât de puternică, încât îi lasă pe cititori cu răsuflarea tăiată.” Booklist

Orice locuitor din Anglia are dreptul să încheie un pact cu regina nemuritoare a elfilor.

De la tinerele din înalta societate se așteaptă că ceară calități care le vor ajuta să pună mâna pe pretendenți de soi: un talent incredibil la pian în schimbul uneia dintre cele mai fericite amintiri din copilărie. Un zâmbet perfect în schimbul abilității de a simți gustul. Dar e toată lumea pregătită să plătească prețul și să înfrunte consecințele? 

Dacă îți plac poveștile cu vârcolaci:

Bitten, de Jordan Stephanie Gray

În acest romantasy paranormal, Vanessa caută în continuare răzbunare, complotând din umbră chiar și atunci când se simte atrasă de prințul Sinclair Severi, care amenință să-i fure inima, deși este logodit cu rivala ei, dar și de vărul lui posomorât și decăzut, Calix, a cărui privire arzătoare ascunde secrete încă și mai întunecate. Atrasă pe deplin de magia acestei societăți capricioase și totodată crude, tânăra descoperă curând că nimic nu este ceea ce pare.

Curtea este în război, iar ea ar putea să fie doar un pion într-un joc letal.

„O poveste luminoasă și captivantă!” - REBECCA ROSS, autoarea bestsellerului Rivali divini

Dacă nu mergi la o petrecere de Halloween, dar ai vrea să citești despre una care se lasă cu ... surprize 

Pe mâna sorții, de Hannah Bonam-Young

Un tânăr, o tânără, o petrecere de Halloween, o aventură de-o noapte și un rezultat pozitiv care poate speria pe oricine. 

„Este genul de carte care ți se strecoară în suflet și vindecă răni pe care nici nu știai că le ai. Win și Bo mi-au furat inima, și recomand această poveste oricui dorește să simtă căldură și iubire!” SARAH ADAMS, autoarea romanului Evadare la Roma

Dacă vrei un strop de... dragoste 

Un secret periculos (prima carte din serie „Ordinul de Obsidian”), de Morgan Bridges

Mors solum initium

Moartea este doar începutul.

Unele secrete sunt menite să rămână îngropate, dar, în lumea lor, adevărul are un preț mortal. Descoperă o poveste senzuală și electrizantă despre un bărbat care nu se dă în lături de la nimic pentru a obține ceea ce îi aparține și o femeie care învață că siguranța are chipul celui mai mare dușman al său.

Indiferent dacă toamna aceasta te lași purtat de magie, încerci să deslușești secrete bine păstrate sau te lași prins într-o poveste care te face să uiți de timp, sperăm să găsești printre recomandările noastre următoarea carte preferată. Iar dacă mai ai nevoie de un motiv să rămâi acasă într-o seară răcoroasă, gândește-te că te așteaptă o poveste bună și încă un capitol pe care, poate, n-ar trebui să-l începi chiar înainte de culcare.  Tu ce titluri Corint ai pune pe lista de lectură pentru toamna aceasta? 

Miercuri, 28 octombrie, de la ora 17:30, la Biblioteca Municipală Medgidia, are loc lansarea volumului Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie, de Metin Omer. 

Istoricul Metin Omer lansează volumul chiar în orașul unde s-a născut. Un oraș al cărui nume amintește de sultanul otoman Abdülmecid I, în cinstea căruia a fost construită, începând din 1856, noua așezare de pe locul vechiului Karasu.

De data asta, cartea despre istoria comună a turcilor și tătarilor din România ajunge chiar în inima Dobrogei pe care o descrie.

Participă:

• Conf. univ. dr. Emanuel PLOPEANU –  Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța 
• profesor Iulian JEGU 
• Metin OMER – cercetător la Institutul pentru Studii la Marea Neagră al Universității „Ovidius" din Constanța și la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române

Moderează: Neugis ASAN – director Biblioteca Municipală Medgidia.

Despre carte 

„Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie” de Metin Omer  este prima istorie comună a turcilor și tătarilor din România scrisă chiar de unul dintre ei.

În spațiul românesc trăiesc de aproape 700 de ani două comunități frecvent confundate între ele și adesea reduse strict la apartenența religioasă. Volumul reprezintă prima sinteză comună accesibilă dedicată turcilor și tătarilor din România, scrisă pe baza arhivelor românești și otomane, a presei dobrogene de epocă și a dosarelor Securității, dintr-o perspectivă asumată din interior.

De la instalarea densă a populațiilor turcice în Dobrogea în secolul al XIII-lea și drama tătarilor crimeeni refugiați după anexările țariste, până la fascinația dispărutei „micro-republici otomane” de pe insula Ada-Kaleh și supravegherea din perioada comunistă, volumul reconstituie o filă fundamentală de patrimoniu comun.

Una dintre poveștile centrale ale volumului este cea a insulei Ada-Kaleh, dispărută de pe harta României în 1970. Capitolul despre Ada-Kaleh este, probabil, cel mai spectaculos.  Insula avea între 1700 și 2200 de metri lungime și a purtat, de-a lungul secolelor, numele Erythia, Continusa, Ada-i Kebir, Saan și Carolina.

Comunismul. Represiune și modelare identitară

Ultimul capitol este cel mai puțin tratat în istoriografia românească. Perioada comunistă aduce o nouă etapă în istoria celor două comunități. Legăturile cu Turcia și Crimeea devin surse de suspiciune pentru regimul de la București. La Constanța, până la sfârșitul anilor ’50, chiar și discuțiile cu marinari turci puteau fi considerate acte ostile. Locuitorii din Ada-Kaleh reveniți din Turcia intră în atenția Securității, care le supraveghează nu doar activitatea, ci și familiile, vecinii și colegii.

Despre autor

METIN OMER este cercetător la Institutul pentru Studii la Marea Neagră al Universității „Ovidius" din Constanța și la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Doctor în Istorie al Universității „Hacettepe" din Ankara (2018), cu o teză despre emigrarea turcilor și tătarilor din România în Turcia, publicată în română și în turcă.

S-a născut la Medgidia. A publicat numeroase studii despre istoria comunității musulmane din România și despre relațiile româno-turce. A fost bursier al Colegiului Noua Europă în perioada 2023–2025. A tradus lucrări de istorie din română în turcă și din turcă în română. 

Timp de mai mulți ani, a lucrat în arhive din România și din Turcia, în presa interbelică turcă din Dobrogea și în dosarele Securității, pentru a reconstitui istoria pe care o povestește în acest volum.

Fiecare cititor are propriile preferințe. Unii caută o poveste în care să se piardă câteva ore, alții revin cu drag la clasici, iar alții vor să afle ceva nou despre lume, despre trecut sau chiar despre ei înșiși. Toamna, cu serile ei friguroase și ceaiurile parfumate, este anotimpul în care fiecare cititor își găsește cartea potrivită, iar noi am pregătit câteva titluri care sperăm să vă fie pe plac.

La Corint vă așteaptă luna aceasta noutăți pentru toate gusturile: povești pentru cei mici, clasici, cărți de istorie și educaționale, dar și o aventură fantasy pentru cine vrea să lase realitatea puțin în urmă. Sunteți curioși să aflați ce v-am pregătit? Sau ați tras deja cu ochiul în secțiunea de precomandă?

Octombrie este o lună bogată pentru cei mici, pentru că ne dorim să dăm startul serilor în care vă retrageți acasă, sub o pătură pufoasă, însoțiți de un ceai cald, gata să porniți într-o aventură de neuitat alături de micuții voștri.

Noutăți Corint Junior

Aviatorii din Daniana, de Sorin Turturică
Colecție: Voci Autohtone

Un imperiu dispărut. Un secret păstrat de sute de ani. Patru prieteni de nedespărțit. O aventură care le va deschide drumuri noi, pe pământ și în aer, unde vor fi pândiți de pericole neașteptate.

Gurmandul urs Kebi, istețul bursuc Scipi, pisica visătoare Carina și curiosul cățel Tim sunt cei patru prieteni din gașca numită „Trei cireșe”, cunoscuți în tot orașul pentru poznele lor. Ritmul familiar al vieții le este dat peste cap odată cu apariția lui Xavier, un vulpoi îngâmfat, elev la Școala de Aviație. Cei patru prieteni ajung să pătrundă ei înșiși în tainele aviației, dar află totodată și de misterul care învăluie Daniana.

Un mister care va face ca nimic din ce știau să nu mai fie la fel…

Băcănia bunicului, de Șermin Yașar

Adulții te întreabă mereu „Ce vrei să fii când te faci mare?”, iar asta e de-a dreptul enervant! Eu, după lungi deliberări și liste multe, m-am hotărât: voi lucra la băcănia bunicului meu! Astfel, voi gusta din toate bunătățile pe care le avem la raft, voi fi prima care va afla tot ce mișcă în satul nostru și, mai mult decât atât, voi încerca să vând cât mai mult, ca să-l ajut pe bunicul să-și extindă magazinul! Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg…

O savuroasă incursiune în mintea unei fetițe curioase și ambițioase, care scornește tot soiul de mijloace, mai de care mai inventive, de a face profit, dar care nu-i aduc decât belele.

O poveste haioasă și plină de învățăminte!

„O carte minunată, scrisă pentru copiii de toate vârstele!” – Recenzie Goodreads

Superexploratorii. Misiune: Operațiunea de salvare din Valea Râului, de Paul Ian Cross

Când Lilli, Leo și Bea găsesc un joc vechi într-un cufăr ascuns, ziua lor capătă o turnură neașteptată! Transportați ca prin magie chiar pe Tărâmul aventurilor, cei trei prieteni primesc, fiecare, câte o superputere, transformându-se în Superexploratori! Astfel, Lillicorn, Leo Lupă și Bea Bondărel trebuie să salveze satul din Valea Râului, pe care maleficul goblin grădinar, Mortifer, vrea să-l distrugă. Vor reuși Superexploratorii să oprească robo-castorii din a construi baraje care să inunde satul? Înainte de asta însă, trebuie să facă față dronelor-libelule, ce împrăștie semințe din care cresc plante otrăvitoare…

BONUS: Puzzle-uri, jocuri și activități, ca să-ți pui mintea la contribuție și să experimentezi!

„Perfectă pentru cei care sunt gata să-și descopere supereroul interior!” – Lancashire Evening Post

Black Beauty, de Anna Sewell

Black Beauty (1877), una dintre cele mai bine vândute cărți clasice din toate timpurile, ne arată lumea prin ochii unui cal. De-a lungul vieții sale, va fi vândut de mai multe ori și va ajunge pe mâna mai multor stăpâni, dintre care unii buni și blânzi, iar alții cruzi și nemiloși. De la grajduri curate și hrană abundentă, la locuri mizere și greutăți de tot felul, Black Beauty ne povestește, duios și plin de înțelepciune, toate întâmplările, fericite și nefericite, prin care trece, învățându-ne astfel valoarea prieteniei și cât de important este să tratăm animalele cum am vrea să fim și noi înșine tratați.

„Una dintre cele mai frumoase cărți narate de un cal, care transmite un mesaj: fii bun cu animalele, iar ele vor fi bune cu tine.” – Michael Morpurgo, The Guardian

Cea mai bună coadă din lume, de Selemonas Paltanavičius

Ursulețul are o problemă: și-a pierdut coada!

Vulpea, foarte drăguță, l-a avertizat.

Dar oare cum arată coada ursulețului? Este moale și pufoasă, precum cea a veveriței? Sau mare, fără blană, precum cea a castorului? Ori este lungă și subțire, ca a șoricelului? Ursulețul nu știe unde a pierdut-o și nici cum arată…

Îl ajuți să o caute?

O poveste înduioșătoare, care ne învață să apreciem ce avem și cine suntem.

Hoțul genial, de Alessandro Barbaglio

Probabil că toată lumea a auzit de cel mai faimos tablou dintre toate, care se află în cel mai faimos muzeu din lume: Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci. Dar știai că a fost, cândva, furat, și nu oricum, ci luat pur și simplu și ținut în casa hoțului vreme de doi ani? Să fi fost vorba chiar de un hoț?

Fă cunoștință cu Caterina, o fată de doisprezece ani, cu un umor de zile mari, care vrea să afle mai multe despre străbunicul ei, despre care nu vrea să-i vorbească nimeni din familie și pe care îl cheamă Vincenzo Peruggia.

Același Vincenzo Peruggia care, în 1911 (fapt real!), a furat-o pe Mona Lisa chiar din Luvru!

Dar cum și de ce? Oare să fi pus el la cale un plan genial? Sau nimeni n-a înțeles ce s-a întâmplat cu adevărat… până acum!

„Povestea absurdă, dar 100% adevărată, a lui Vincenzo Peruggia, care a furat-o pe Mona Lisa de sub ochii tuturor!” – Deagostinilibri.it

Tigruț își întrerupe rutina perfectă, de Alison Murray

Lui Tigruț îi place mult rutina sa: în fiecare zi, admiră răsăritul, se scaldă în râu, apoi, seara, se cuibărește pe creanga lui, iar totul este perfect, știind că a doua zi o va lua de la capăt. Dar când o adiere caldă de vânt îl aduce pe Puișor în viața sa, rutina lui Tigruț se duce pe apa sâmbetei.

Va reuși ghemotocul de puf galben să-l facă pe Tigruț să vadă că pădurea are mai multe de oferit decât ce știe el?

O poveste adorabilă despre prietenie și curaj, cu ilustrații viu colorate, pentru toți cei cărora le este teamă de schimbare.

Leda Edge – un titlu care reinventează legea răbdării

Aprilie 2027 stă sub semnul Gravespell. Știm, e greu cu așteptatul, dar povestea asta merită tot timpul din lume.

Alice Howe este o proscrisă la elitista Academie Deepgrove, iar acest statut îi convine de minune. Însă o premoniție nedorită o obligă să iasă din umbră: Alice este singura din întreaga academie care cunoaște două adevăruri cumplite. În doar șapte zile, colega ei, Xena Wycomb – fiica Președintelui American al Magiei –, va fi moartă. Iar dacă misterul nu este dezlegat la timp, uciderea Xenei va declanșa un război.

În ciuda avertismentului lansat de Alice, Xena își găsește sfârșitul prevestit. Însă, înainte să moară, tânăra oferă indicii despre cei care ar putea fi responsabili de moartea ei, fiecare dintre ei ascunzând un secret letal.

Christopher: Fostul iubit pe care Xena l-a înșelat și moștenitorul celei mai mari corporații magice din lume.

Delvy: Cea mai bună prietenă, dar totodată o trădătoare, prinsă ea însăși într-un scandal uriaș.

Ben: Noul iubit al Xenei, un mag născut fără magie și țapul ispășitor perfect.

Și, bineînțeles, Alice însăși.

În scurt timp, cei patru ajung în centrul unui imens scandal public și al unei anchete intens mediatizate, care împinge lumea în pragul unui război între cei născuți cu magie și cei fără.

Alice știe că nu poate avea încredere în ceilalți suspecți, dar fiecare dintre ei deține o piesă din puzzle. Pe măsură ce suspiciunea cade rând pe rând asupra lor, Alice trebuie să găsească o cale de a da de urma adevăratului criminal, înainte ca întreaga lume să aibă aceeași soartă.

Corint Clasici – povești care au trecut testul timpului

Pe aripile vântului, de Margaret Mitchell

Scarlett O’Hara, o frumoasă sudistă, află de logodna lui Ashley Wilkes, cel cu care visează să se mărite. În aceeași zi, se declară și Războiul Civil, cel dintre sudul confederat și nordul unionist, război care va schimba nu numai destinul protagoniștilor noștri, ci și întreaga societate americană. Pe acest fundal tulbure, viața merge mai departe, iar munca, iubirile, trădările, greutățile și moartea vor fi prinse în vârtejul sângerosului conflict.

La 90 de ani de la publicare, Pe aripile vântului, câștigător al premiului Pulitzer și unul dintre cele mai vândute romane din lume, continuă să fascineze.

„Tema principală a romanului este supraviețuirea. Ce-i face pe unii să treacă prin adevărate catastrofe, iar pe alții, în aparență la fel de capabili, puternici și de curajoși, să se împiedice la primul obstacol? Unii supraviețuiesc; alții, nu. Ce calități au cei care dau din coate să răzbească și ce calități le lipsesc celor care nu reușesc să facă întocmai? Nu știu decât că supraviețuitorii numeau acea calitate «vână». Așa că am scris despre oameni care au vână și despre oameni care nu au.” – Margaret Mitchell

Corint Istorie – când trecutul are întâmplări, nume și povești care merită descoperite

Ultimul vals al taftalei. Regina Maria a României și semiotica modei regale, de Simona Preda

O analiză metodologică a culturii vestimentare feminine din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și din primele două decenii ale secolului al XX-lea (1880–1914), mai exact, ultima parte a perioadei victoriene și La Belle Époque, cu accent pe moda regală. Referința și studiul de caz se concentrează pe moda principesei moștenitoare Maria (la origine, principesă de Edinburgh, de Saxa-Coburg și Gotha), viitoarea regină Maria a României.

Autoarea pornește analiza de la câteva premise, pe care le rezolvă cu multă acribie istorică și cu farmec literar: În ce măsură și cum anume s-a raportat regalitatea – respectiv regina Maria, pe vremea când era principesă moștenitoare a României – la comunitățile create de cultura vestimentară a timpului? Cum anume a perceput moda o principesă moștenitoare/viitoare regină? Ce anume este moda regală și în ce fel a selectat din registrul modei acele elemente susceptibile de a reflecta statutul regal? Ce anume a primat în selecția pieselor vestimentare – idealul estetic, preferința personală sau ideea regală? Cum a afectat-o consumerismul? Nu în ultimul rând, cum au fost integrate și care au fost punctele de joncțiune între discursul semiotic al modei și mentalitatea regală?

Diplomație culturală, spionaj și opoziție. Relații româno-franceze în vremea lui Ceaușescu și Iliescu, de Cristian Preda

„Recomand călduros această carte pe care am citit-o cu maxim interes. Ca istoric al comunismului românesc, m-au pasionat rapoartele Ambasadei Franței despre criza finală a dictaturii lui Ceaușescu. Referințele la fostul premier Ion Gheorghe Maurer aduc elemente noi despre acea perioadă tulbure. Ca profesor de științe politice, m-a fascinat explorarea genezei învățământului politologic la Universitatea din București. Sunt elemente revelatoare pentru eforturile de a depăși vestigiile oricărui monopolism ideologic. Profesorul Cristian Preda este analistul rafinat și competent al acestor teme captivante de istorie politică, diplomatică și intelectuală.” – Vladimir Tismăneanu, profesor la University of Maryland

Fie că vă așteaptă o seară cu o poveste pentru cei mici, o pagină de clasic sau o călătorie în trecut, vă dorim o toamnă plină de lecturi frumoase. Care dintre noutăți v-a atras atenția? Până data viitoare, nu uitați: cititul ne face mai buni. Ne vedem printre rafturi! 

Jockey Club și Editura Corint vă invită la lansarea unui volum de interviu din colecția Istorie cu Blazon. 

Joi, 15 octombrie, de la ora 18:00, la Jockey Club, din Episcopiei nr. 9, are loc lansarea volumului Casa cu flori de liliac. Povestea adevărată a unei prințese Ghika, Manuela Ghika-Oroveanu și Ana Iorga. 

Participă:

• Manuela GHIKA-OROVEANU
• Ana IORGA
• Filip-Lucian IORGA

Moderează: Simona PREDA

O cutie de carton, cu zeci de fotografii pe plăcuțe de sticlă, a stat uitată aproape un secol. A trecut printr-un război, o naționalizare și un exil. Din ea a ieșit această poveste. Una dintre cele mai surprinzătoare cărți de memorii apărute în 2026. 

Pe măsură ce generația care a trăit instaurarea comunismului dispare, mărturiile directe devin și ele tot mai rare. Conversația dintre prințesa Manuela Ghika-Oroveanu și jurnalista Ana Iorga are darul de a recupera memoria unei familii care a pierdut totul în România și a fost nevoită să-și refacă viața în Occident.

Cartea nu urmează firul obișnuit al amintirilor. Este un interviu viu, cu umor și plin de tandrețe, în care jurnalista caută, verifică arhive și scoate la lumină documente, de la teza de doctorat a bunicului până la dosarele de la Securitate. Întrebările Anei Iorga deschid mereu alte povești, iar din dialog se naște treptat și o cercetare istorică.

Manuela se naște în 1948, în anul în care conacul Ghika de la Budești e confiscat, iar numele familiei devine, peste noapte, motiv de persecuție. Și totuși, prima frază a cărții este: „Ce noroc să mă nasc într-o familie frumoasă!” În casa în care crește, regimul comunist a înghesuit 16 familii. Membrii lor stăteau la coadă pentru a merge la baie. 

Cum reziști când tot ce ai învățat acasă, demnitatea, buna-cuviință, respectul pentru celălalt, simțul datoriei, devine, dintr-odată, un lucru periculos? Tatăl, ofițer de Marină Regală, ajunge să împingă roaba pe șantier fără să-și piardă ținuta morală: „Atâta timp cât muncesc cinstit, munca asta nu e nicio rușine.” Bunica se poartă cu cei năpăstuiți mai bine decât cu ai ei. Iar copiii învață o lecție care spune totul despre acei ani: „Să nu spui niciodată că ți-e foame”, pentru că mama nu mânca aproape nimic, ca să le dea lor. 

În 1971, trimisă la o prezentare de modă la Düsseldorf, Manuela, la 22 de ani, nu se mai întoarce. Refuzase să colaboreze cu Securitatea și știa că decizia avea să o coste; în ultima clipă, spaima o cuprinde, pleca de lângă părinți, singură, într-o lume străină. 

Iar teama nu o privea doar pe ea: fuga avea să se răsfrângă direct și asupra celor rămași. Sora e dată afară din slujbă, casa e percheziționată, părinții interogați, iar ea este judecată în lipsă și condamnată la patru ani de închisoare. Vor trece ani grei până va reuși să-și scoată familia din țară. 

Din acea despărțire vine una dintre cele mai frumoase fraze ale cărții, scrisă de tatăl ei, un bărbat care nu spunea niciodată „te iubesc”, pe o scrisoare citită mai întâi de Securitate: „Nu știam că dorul poate să doară așa.”

În Casa cu flori de liliac se vorbește despre pierdere și demnitate fără nostalgie ornamentală. Dincolo de istoria unei familii, cartea păstrează vie experiența unei generații obligate să-și reconstruiască viața aproape de la 0. 

Fotografiile au supraviețuit datorită Varvarei Șoita, o basarabeancă pe care doctorul o adăpostise cândva, în vremuri de restriște. Ani la rând, femeia a păstrat plăcuțele de sticlă pentru familia care avea să se întoarcă. Iar în fiecare primăvară ducea un braț de liliac la mormântul doctorului.

Despre autoare

Principesa Manuela GHIKA-OROVEANU este fiica Principelui Leon Ghika (din ramura Ghika-Brigadier), ofiţer de marină, şi a Marcelei Pandelescu. Este urmaşa directă a domnitorilor Gheorghe Ghika şi Grigore I Ghika şi descinde, prin femei, din familiile Mavrogheni, Bogdan, Balş, Filipescu, Rizo-Rangabé, Evpraghioti. Prin familiile Mavrocordat şi Hrisoscoleo, descinde din neamul Muşatinilor şi din Ştefan cel Mare.

La 20 de ani, a devenit manechin și a realizat prezentări de modă, ședințe foto și reclame pentru haine, produse și accesorii românești. În 1971, a plecat din România comunistă și s-a stabilit la Paris, unde s-a măritat cu scenograful Ion Oroveanu, descendent și el al unei familii boierești românești. În Franța, a fost consultant de stil în magazinele Structure și Mulberry din Paris. În prezent, se ocupă de recuperarea memoriei și de apărarea valorilor morale ale înaintașilor săi.

Ana IORGA este prezentatoare de televiziune la Antena 3 CNN și lingvist la Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”. Doctor în filologie la Universitatea din București. 

A realizat sute de reportaje, documentare, interviuri și transmisiuni live. Prezintă jurnale de știri și emisiunea lingvistică Pe cuvânt. A transmis live de la unele dintre cele mai importante evenimente din istoria recentă: beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, Funeraliile Regelui Mihai I al României, vizita Papei Francisc în România, Jubileul de Platină al Reginei Elisabeta a II-a.

A realizat documentare despre fenomene sociale grave și evenimente fundamentale din istoria României: România de sânge albastru, Mica Românie Mare, Împăcați cu păcatul, Și ne izbăvește de cel rău. 

A publicat, în calitate de coautor, cărțile Mesele de odinioară (2015), Marea Unire pentru cei mici (2018), Cartea curajului și a candorii (2022) și Punctuația limbii române (2025). A primit premii pentru jurnalism și știință: Medalia de bronz la New York Festivals (2019) la categoria Current Affairs pentru reportajul Românce ucise în tăcere și Premiul Academiei Române (2013) pentru contribuția la cartea The Grammar of Romanian, publicată la Oxford University Press.       

De câteva zile mă gândesc la niște oameni. La cei care vin la lansările de carte. 

Printre ei sunt unii care rezistă să stea tot timpul în picioare, acceptă să stea înghesuiți lângă alții ca ei, să le fie cald, să nu vadă întotdeauna foarte bine ce se întâmplă în față, poate nici să nu audă tot ce se spune, numai pentru că și-au dorit să fie acolo.

I-am văzut lunea trecută, la Humanitas Cișmigiu, când s-a lansat volumul Casa cu flori de liliac de Manuela Ghika-Oroveanu și Ana Iorga.

Și i-am revăzut două zile mai târziu, la Hanul lui Manuc, care a găzduit lansarea cărții Turcii și tătarii din România, de Metin Omer. 

Noi, cei care organizăm lansări, trăim un paradox. Ne dorim să vină mulți oameni, dar nu putem închiria stadioane. Nici măcar săli foarte mari, cărțile nu adună public precum fotbalul sau festivalurile de muzică. Avem evenimente cu o mână de cititori, și, iată, două lansări cu sute de oameni înghesuiți unii într-alții. Muncim la fel pentru amândouă, și nu știm niciodată dinainte de care parte va fi o seară anume.

Casa cu flori de liliac. Povestea adevărată a unei prințese Ghika

Jurnalista Ana Iorga a reușit unul din cele mai bune dialoguri posibile despre memorie, exil și supraviețuire cu prințesa Manuela Ghika-Oroveanu. 

Luni, 5 octombrie, la Humanitas Cișmigiu, au venit să vorbească despre carte academiciana Georgeta Filitti și preotul Francisc Doboș, alături de cele două coautoare. 

Librăria a fost arhiplină. Mulți dintre cei prezenți nici nu-i puteau vedea sau auzi pe invitați. Au venit totuși, au stat în picioare, s-au strecurat cum au putut printre ceilalți și au rămas până la final pentru o vorbă, o poză, o îmbrățișare cu autoarele.

Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie de Metin Omer

Miercuri, 7 octombrie, am avut lansarea volumului „Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie" de Metin Omer, în Salonul voievodal de la Hanul lui Manuc, locul unde a fost negociată Pacea de la București din 1812. Deși spațiul a fost mult mai mare și acesta a devenit neîncăpător.  Sute de oameni au răbdat aglomerația și căldura ca să-i asculte pe invitații autorului, istoricii Constantin Ardeleanu, Silvana Rachieru și Florin Anghel. Alături de ei și de autorul Metin Omer subiectul cărții a fost abordat și de ambasadorul Turciei la București, E.S. Özgür Kıvanç Altan și de Mustafa Yıldız directorul Institutului Yunus Emre. 
Unii membri ai comunității au venit de peste graniță, alții din alte orașe. Dar cei mai mulți au venit de aici, de lângă noi.

La un moment dat, Ion M. Ioniță, aflat și el prins printre noi, s-a uitat în jur și s-a mirat că atâția oameni rezistă în aceste condiții pentru a asista la o lansare de carte.

M-am gândit atunci că poate tocmai aici este povestea pe care ar trebui să o spunem.

Să nu se înțeleagă că ne plângem cât de greu ne este nouă să estimăm câți oameni vor veni la o lansare. Ne simțim în al nouălea cer când vedem lumea puhoi. Ne-am dori atunci, pe loc, să mărim spațiul și să facem rost de scaune. 

Artistul, informatorul și Securitatea de Iulia Popovici

Cum am făcut în dimineața de sâmbătă, 10 octombrie, când am avut lansarea volumului Artistul, informatorul și Securitatea de Iulia Popovici. De data asta am ales Sala Mare a TNB. Nu știam câți oameni vor veni, deși aproape 400 și-au exprimat interesul, pe facebook. 

Scena Sălii Ion Caramitru (Sala Mare), cu tot cu spațiul din spatele cortinei metalice, te copleșește prin dimensiunea imensă. Iulia Popovici glumea că ar avea un hectar. Pentru că așa arată.

Am așezat zeci de scaune pe scenă, iar pe vorbitori (Ada Lupu, director TNB, Mihaela Michailov, reputat critic de teatru și jurnalistul Neculai Constantin Munteanu, legenda Europei Libere) în spatele cortinei metalice. Pentru a ridica încă o dată simbolic cortina de fier și a afla motivațiile unor artiști care au scris note informative la Securitate. 

Publicul era și el pe scenă. În spate, sala imensă, goală, în întuneric. Dar chiar și așa tot am coborât scaune din lojă, iar câțiva au rămas în picioare. 

Vorbim foarte mult despre cei care nu citesc. Despre statisticile în care România se află la coada Europei. Despre cât de puține cărți se cumpără, despre cât de puțin se citește, despre toate lucrurile pe care le facem prost în materie de educație și cultură.

Și, desigur, aceste lucruri trebuie discutate. Cifrele există și nu are rost să le cosmetizăm.

Numai că, uneori, mi se pare că ne uităm atât de mult la statistică, încât nu mai vedem oamenii.

Ar trebui să vorbim mai des despre acești cititori care vin la prezentări și lansări de carte acceptând că n-au loc, că e cald, că transpiră, că nu se aude ce spun vorbitorii.

Poate că ar trebui să ne uităm mai des la ei.
Mulțumim tuturor celor care au venit, și autorilor și partenerilor fiecărei lansări, pentru o săptămână în care cărțile au umplut, pe rând, trei săli din București.

Reverență!

Trei lansări Corint Istorie în șase zile. Trei experiențe total diferite

În prima săptămână din octombrie, Corint Istorie te invită la trei lansări, în trei locuri diferite, fiecare cu un decor și o atmosferă care fac parte din poveste. 

Una are loc într-o librărie, una la un han unde s-a negociat o pace, iar a treia în culisele unui teatru. Te așteptăm la toate trei.

LUNI, 5 octombrie, ora 19:00, Librăria Humanitas CIȘMIGIU

Casa cu flori de liliac. Povestea adevărată a unei prințese Ghika | Manuela Ghika Oroveanu, Ana Iorga

Una dintre cele mai surprinzătoare cărți de memorii apărute în 2026

Prințesa Manuela Ghika-Oroveanu, urmaşa directă a domnitorilor Ghika, îi povestește jurnalistei Ana Iorga viața sa și a familiei.  Un dialog încântător despre frumusețe, curaj și tot ce rămâne după dezastrele istoriei.

Sunt lucruri fragile care refuză să dispară. O cutie cu peste o sută de fotografii pe plăcuțe de sticlă a stat ascunsă aproape un secol. A traversat un război mondial, naționalizarea comunistă și decenii de exil, supraviețuind miraculos. 

Privite azi, prin stereoscop, cadrele prind viață tridimensional: o dimineață liniștită de familie, o plimbare la Șosea, un brad împodobit de Crăciun. De aici pornește povestea.

Casa cu flori de liliac este dialogul Prințesei Manuela Ghika-Oroveanu cu jurnalista Ana Iorga. Conversația, plină de umor și de tandrețe, devine pe parcurs o cercetare de arhivă care ajunge de la teza de doctorat a bunicului până la dosarele Securității.

Rar avem ocazia să vedem pe viu eleganța despre care citim în memorii: cum vorbește cineva crescut în demnitate, cum își amintește și cum povestește despre pierdere. Luni seara o puteți asculta de la câțiva metri.

Participă: acad. Georgeta Filitti, Manuela Ghika-Oroveanu, Ana Iorga, pr. Francisc Doboș
Moderează: Simona Preda

MIERCURI, 7 octombrie, ora 19:00, Hanul lui MANUC

Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie de  Metin OMER

În 1812, la Hanul lui Manuc s-au purtat negocierile care au precedat Tratatul de la București dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Două secole mai târziu, comunitățile turcă și tătară, alături de români se reîntâlnesc în același loc, la lansarea primei istorii comune a turcilor și tătarilor din România, scrisă chiar de unul dintre ei.

Metin Omer, născut la Medgidia, a lucrat ani la rând în arhivele românești și otomane, în presa dobrogeană de epocă și în dosarele Securității. Volumul lui acoperă aproape 700 de ani de conviețuire, de la așezarea populațiilor turcice în Dobrogea până la Ada-Kaleh, insula care a dispărut de pe hartă în 1970.

Această caret ne schimbă felul în care privim orașul în care trăim, cum ne raportăm la vecinul de lângă noi, moștenirea pe care o lăsăm. Este recunoașterea că România a fost întotdeauna mai complexă, mai bogată, mai interesantă decât știm.

Vă așteaptă o dezbatere cu istorici și reprezentanți ai Ambasadei Republicii Turcia, sub galeriile de lemn luminate, cu ceai, cafea turcească și baclava. Locul face și el parte din poveste.

Participă: conf. univ. dr. Silvana Rachieru, CȘ I dr. Constantin Ardeleanu, prof. univ. dr. Florin Anghel, Metin Omer
Moderează: Florin-Răzvan Mihai

În parteneriat cu Centrul Cultural Turc Yunus Emre.

SÂMBĂTĂ, 10 octombrie, ora 11:00, TNB, Sala Mare (în culise)

Artistul, informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport de Iulia Popovici

NOTĂ INFORMATIVĂ
Strict secret. Exemplar unic.

Sursa informează că în ziua de 10 octombrie, ora 11:00, în culisele Sălii Mari a Teatrului Național București, urmează să aibă loc o manifestare cu caracter cultural, prilejuită de apariția volumului „Artistul, informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport", semnat de numita POPOVICI IULIA.

Sursa precizează că participanții nu vor ajunge singuri la locul întrunirii. Pe traseu vor fi preluați de persoane desemnate special în acest scop. Sursa nu a putut stabili ce urmează după aceea.

Se recomandă prezentarea la ora fixată. Întârzierile vor fi consemnate.

Sursa „LECTORUL"
Rezoluție: Se va urmări.

De ce au colaborat artiștii cu Securitatea? Iulia Popovici a parcurs zeci de mii de file din arhiva fostei poliții politice și a găsit, în uimitor de multe cazuri, tranzacții. O notă informativă putea aduce un aviz de pașaport sau un loc în distribuția unui turneu. Un actor de roluri secundare a furnizat 105 note, scrise cu majuscule ca să nu i se recunoască scrisul.

Aceasta este prima cercetare din România despre motivațiile informatorilor din lumea teatrului anilor '70–'80, cu Teatrul Național în centru. De aceea, lansarea are loc chiar acolo, în spatele scenei.

Participă: Mihaela Michailov, Neculai Constantin-Munteanu, Iulia Popovici
Moderează: Florin-Răzvan Mihai

Ne vedem pe 5, 7 și 10 octombrie. Nu rata întâlnirea cu autorii și echipa Corint Istorie

  Toamna cere aproape întotdeauna povești melancolice, cu o încărcătură emoțională aparte, bazate pe subiecte care reușesc să răscolească pe deplin sufletul. În timp ce unii oameni caută romance pentru a simți căldura și tensiunea, alții preferă un fantasy întunecat sau un thriller sângeros. Noi, pasionații de ficțiune istorică, deschidem în fiecare anotimp uși către trecut, istorie și episoade tulburătoare care au rămas gravate în conștiința socială. Iar astăzi avem pentru voi o recomandare de suflet: Profesoara de balet de la Auschwitz - o poveste emoționantă despre iubire, sacrificiu și dans. 

„Ritmul narațiunii este impecabil, te ține în priză de la primul și până la ultimul paragraf. Povestea începe la Berlin, se mută în ghetoul din Łódź, apoi la Auschwitz [...]. Dincolo de încărcătura istorică a acestor locuri, în prim-plan se află personajele, iar cartea rezonează profund cu sufletul cititorului. Nu m-am grăbit s-o termin pentru că am vrut să le păstrez pe Eleonore, Lea și Greta cât mai aproape de mine. Pe măsură ce ele deveneau o familie una pentru cealaltă, au devenit o familie și pentru mine.” - Recenzie Goodreads

Desigur, au existat de-a lungul timpului și voci care au spus că sunt suficiente povești centrate pe subiectul Holocaustului. Noi credem că nu sunt niciodată de-ajuns. Că sunt încă multe mărturii de ascultat, multe frânturi de viață de adunat, multe destăinuiri de așternut pe hârtie. Acolo, în lagărele de concentrare sau în ghetourile amenajate de pe o zi pe alta, au existat sute de mii de oameni. Unii au supraviețuit, alții au văzut doar o bucată din ce ar fi însemnat viața în spatele gardurilor din sârmă ghimpată. Au fost loviți, tatuați, înfometați, uciși. Iar noi trebuie să le dăm voie vocilor rămase să povestească, să expună în fața unei lumi întregi atrocitățile suferite. Le datorăm asta. Le datorăm timpul nostru și un loc în propriile amintiri. Medici, profesori, mame, copii, bunici, frați, surori, soți, mătuși, vânzătoare, dansatoare, contabile. Și lista poate continua la nesfârșit. Au fost scrise atâtea povești, dar vă dați seama câte au fost acoperite de timp? Câte mai sunt de spus? Câte voci s-au frânt înainte de vreme? 

„Dar, s-a gândit Eleanore, a avea mai multe de pierdut nu însemna oare că avea și mai multe motive să lupte? Iar <viața> aceea, dacă putea fi numită viață, existența aceea între zidurile ghetoului, pur și simplu nu era de ajuns.

Eleanore voia mai mult.

Naziștii îi luaseră casa, familia. Îi luaseră profesia. Libertatea.

Însă n-avea să le permită să-i ia și sufletul."

Profesoara de balet de la Auschwitz - lupta pentru supraviețuire

Profesoara de balet de la Auschwitz, un roman extrem de emoționant, centrat pe puterea de sacrificiu și pe pasiunea pentru dans, ne poartă pașii în viața tinerei Eleanore Kantor. Mai întâi copilă iubită, apoi balerină aspirantă, locuitoare a ghetoului, membră a rezistenței, apoi prizonieră a lagărului de la Auschwitz.

„Ceva se întâmpla între ei, își dădea seama de asta, dar era oare capabilă să-și deschidă inima spre cineva într-un astfel de moment? Niciunul din ei nu știa ce avea să le aducă ziua de mâine, darămite în luna următoare sau anul următor. În ghetou nu puteai să faci altceva decât să trăiești fiecare zi în parte -, iar ea avea deja atât de multe de pierdut. Putea îndura să-l lase să-i intre în suflet, știind că erau toate șansele să-l piardă și pe el?"

Eleanore își dorise dintotdeauna să danseze pe marile scene ale lumii. Fusese norocoasă să primească o familie care înțelegea că ea nu va continua afacerea familiei, ci va dansa și își va încânta publicul. Dată afară pe nepusă masă de la universitate, Eleanore experimentează șoc după șoc. Evreii, în ciuda rolului lor în comunitate, încep să fie percepuți ca persoane non-grata, scoși din propriile case și trimiși mai întâi în ghetouri, apoi în lagăre de concentrare.

Înainte de a păși pe porțile ghetoului, Eleanore pierde tot ce avea mai preț pe lume, alături rămânându-i doar profesoara de balet, cea care o rugase să nu renunțe niciodată, niciodată la dans. Implicarea ei în mișcarea de rezistență o pune pe Eleanore pe lista celor care vor fi trimiși spre Auschwitz, în vagoane pentru vite. Iar viața de aici, cu toate greutățile și luptele sale, o fac pe Eleanore să se micșoreze tot mai mult, să uite de planuri și visuri. Aici, pe tărâmul în care speranța nu putea supraviețui, Eleanore renunță la dans, dar nu renunță la bunătate. Era asta de-ajuns? Avea să reușească, avea să-și mai vadă vreodată casa? 

Profesoara de balet de la Auschwitz, romanul scris de Dani Zrihen, are, pe lângă povestea emoționantă, un alt atribut important: nu se concentrează pe împrejurări, ci pe personaj, pe trăire, pe parcurs. Iar asta o face, din punctul meu de vedere, de neuitat. Deși povestea are o uriașă încărcătură emoțională, faptul că mi s-a permis să mă concentrez pe Eleanore și pe evoluția oamenilor care i-au rămas aproape a cântărit cel mai mult în experiența mea cu romanul. Am simțit că mi s-a îngăduit cu adevărat să simt parte din greutățile plasate pe umerii tinerei, dar și să îi înțeleg zbuciumul și capitularea. 

„  - Ai fost cea mai mare bucurie a mea, Eleanore, a zis ea... Să nu te oprești niciodată din dansat, mă auzi? Trebuie să continui. Chiar dacă vei rămâne ultima dansatoare din lumea asta crudă, rea și frumoasă. Dansul tău aduce lumină. Iar lumea are nevoie de lumină.”

Ce spui, îl treci pe lista ta?