Lecturi de vară - Lavinia Betea

„Ce cărți au citit sau citesc autorii Corint în vacanță” este o campanie editorială prin care îi invităm pe autorii și traducătorii noștri să recomande lecturi din timpul verii – cărți care i-au surprins, i-au însoțit sau le-au oferit teme de reflecție. Nu sunt recenzii, ci recomandări personale, izvorâte din plăcerea lecturii și dintr-o relație firească cu textul. Cititorii descoperă, astfel, o fațetă mai puțin vizibilă a autorilor – aceea de cititori pasionați.

Lavinia Betea
Pentru mine, lectura este deprindere și pasiune din copilărie. Adică de când știu citi. Seara, dacă n-am întors câteva file de carte în acea zi, am, așa, o mică angoasă de pierdere a ceva.
(În paranteză fie spus, s-a „inventat” recent, în practica psihologilor clinicieni, și metoda terapiei prin lectură.)

În ce mă privește, citesc simultan două tipuri de cărți – de lucru și de plăcere. Fie concedii, fie timpi de „semnare a condicii”.
Manuale și beletristică în anii școlii; după, beletristică și literatură de specialitate – psihosociologie și istorie, adică documente de arhivă și istoriografie.

Într-un calmant al verii acesteia, lectura literară de mai mare încântare a fost manuscrisul ultimului volum scris de Florin Ardelean, Povestiri ca lumea. Urmează să apară curând cartea acestui fost coleg al meu de studenție la Cluj, al cărui talent de prozator, afirmat târziu, m-a fascinat.

Mi-a plăcut cartea lui Andrei Platonov - În așteptarea fericirii. Nouă povestiri despre viață și moarte, tradusă de Antoaneta Olteanu pentru Corint. Apreciez opera acestui scriitor sovietic, de extraordinară subtilitate psihologică, ca o formă originală de dizidență față de realismul socialist, curentul oficial al artei și literaturii epocii.

Deoarece îmi păstrez din adolescență locul într-un anume „club de lectură”, profit de cărțile și recomandările prietenilor mei Marilena și Horia Pop, pasionați și informați esteți ai literaturii contemporane. Din biblioteca lor am citit proza Ioanei Nicolae. Îmi place scriitura ei mai mult decât a soțului, Mircea Cărtărescu.
Lectură recentă: Cartea Reghinei (Humanitas, 2019), povestea unei mame-eroine din comunism, care exhibă un autist aparte la politica epocii.

Minciuni pe canapea de Irvin Yalom (Humanitas, 2023), romancier cu formație de psihoterapeut, e darul amintiților prieteni – o lectură educativă despre deontologia psihologului practician și despre complexitățile vieții interioare.

Psihologie accesibilă, de cea mai bună factură, departe ca Luna de Pământ de însăilările coach-ilor cu „dezvoltarea personală”, sunt analizele personalității marilor criminali naziști, făcute de G.M. Gilbert în Jurnalul de la Nürnberg (Polirom, 2025) – Gilbert fiind psihologul american care i-a investigat cu metodele consacrate în perioada procesului.

Citesc, desigur, cărți din colecția Istorie trimise regulat de Editura Corint.
O revelație a fost Istoria eunucilor de Marzio Barbagli. După o laborioasă documentare istorică, de la antichitate la modernitate, fascinanta demonstrație a sociologului Barbagli avertizează – prin devoalarea aportului acestei categorii de marginali la politica, arta și cultura diverselor epoci – cât de complexă, complicată și necunoscută se păstrează istoria.
Și cât de periculoase sunt stereotipiile, de tipul „rolul eunucilor se reducea la paza haremului”.

Închei cu ultima carte – și cea mai surprinzătoare ca utilitate pentru documentările mele, deși n-aș fi crezut:  Lenin, dictatorul. Omul și revoluția de Victor Sebestyen (Corint, 2025).
O demonstrație temeinic argumentată că marile crime și tirania lui Stalin n-au fost decât continuarea teoriilor și cruzimilor predecesorului.
Că teroarea stalinistă, în toate formele sale, n-a fost altceva decât manifestarea „părintelui popoarelor” ca bun leninist.
O demonstrație care anulează, ca progresist și mai umanist, returul la Lenin declarat de Hrușciov, ulterior de Gorbaciov și de acoliții acestora din țările sovietizate.

Altfel, inserez noutăți din alte lecturi în cartea mea despre procesul Pătrășcanu, care va apărea într-o a cincea ediție la Editura Corint.
Căci și psihologia, și istoria se rescriu și se completează neîncetat, odată cu descoperirile și exegezele altor cercetători.
Iar „cetitul” încă îmi este, precum cronicarului, cea mai plăcută și mai cu folos zăbavă.

Despre Lavinia Betea 

Lavinia Betea a absolvit Facultatea de Istorie și Filozofie, secția filozofie-istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde a obținut și doctoratul în psihologie.
Profesor de psihologie socială și politică, Lavinia Betea deține dublă abilitare pentru coordonarea de doctorate: în științe umaniste de către Universitatea „Paul Valéry” Montpellier 3 și în științele comunicării de către Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Jurnalistă cu activitate prodigioasă în presa scrisă și televiziune, Lavinia Betea a înființat și a condus secția de Istorie Recentă a publicațiilor Jurnalul Național (2004 - 2011) și Adevărul (2011 - 2013). A inițiat și a colaborat la seria de documentare Adevăruri despre trecut la TVR.

Este autor sau coordonator a 30 de volume, a publicat circa o sută de articole științifice și peste două mii de
texte publicistice.
În 2003 a obținut Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române pentru cartea Lucrețiu Pătrășcanu. Moartea unui lider comunist (2001).

Titluri publicate de Lavinia Betea la Editura Corint:

• în pregătire- Povești din cartierul Primăverii (ediție adăugită)