Alina Popescu: E muncă multă, de „desţelenire”

1. Cum vezi relația dintre text și traducător?

Cred că relaţia e alta pentru fiecare traducător. Pentru mine, e relaţia dintre ţăran şi o bucată de pământ care aşteaptă să-i fie schimbată faţa şi să fie prefăcută în ogor. E muncă multă, de „desţelenire”. Te mai împotmoleşti într-un bolovan, într-o rădăcină mai încăpăţânată, mai sudui, mai arzvârli câte un hârb de oală; afli despre tine ce nu ştiai; te superi pe Autor şi apoi te împaci. La sfârşit, te uiţi la rezultat cu ochi critic şi mai găseşti câte o rădăcină, câte o piatră care strică aspectul. Ochii tăi nu vor vedea niciodată ce văd ochii cititorului, fiindcă ştii ce-a fost înainte şi ce-a fost în timpul.

2. În ce măsură este traducerea un tip de rescriere?

În măsura în care pământul arat este altul decât cel nedesţelenit – i s-a dat un alt chip, dar el e acelaşi.  

3. Ce abilități îi conferă experiența unui traducător?

Empatie şi răbdare.

4. Ce carte ți-ar plăcea să traduci / Ce carte crezi că ar merita tradusă sau (re)tradusă?

Mi-ar plăcea să traduc două cărţi (dacă nu au fost traduse deja): „My Father's Keeper: Children of Nazi Leaders: An Intimate History of Damage and Denial”, de Stephan şi Norbert Lebert; şi „Dear Me”, încântătoarea autobiografie a lui Sir Peter Ustinov.

Găsiţi aici câteva dintre cărţile traduse de Alina Popescu pentru Corint: