Șpaga de supraviețuire. Ce ne învață istoria despre influență

Malaxa în America” - o cronică despre relații, regimuri și tranzacții politice
 

Trăim zile în care „șpaga de supraviețuire” ajunge să fie invocată, cu seninătate, drept justificare pentru practici discutabile în afaceri. Nu putem avea așteptări prea mari de la cei care adoptă asemenea formule, dar poate că lectura unor istorii bine documentate despre negocierea influenței, în alte epoci, i-ar ajuta să fie cel puțin mai convingători – sau măcar mai subtili.

Volumul Malaxa în America, semnat de istoricul Rüdiger von Kraus, reconstituie traseul complex al unuia dintre cei mai influenți industriași români ai secolului XX și oferă o perspectivă limpede asupra felului în care se construia puterea: în tăcere, cu mize mari și cu o finețe pe care prezentul rareori o mai cultivă.

Citește o carte de istorie care oferă un context incomod de familiar: cel al influenței obținute prin cadouri, conexiuni și favoruri.

De-a lungul a trei regimuri politice, Malaxa a rămas influent: capitalist sub Carol al II-lea, abil negociator în fața comuniștilor și om investigat de FBI și INS în exilul american. De fiecare dată, a mizat pe relațiile potrivite.

Unul dintre cei mai influenți și, în același timp, controversați businessman Nicolae Malaxa – și-a construit imperiul industrial nu doar prin viziune și tenacitate, ci și printr-o rețea abilă de relații, cadouri, rente și favoruri.

Rüdiger von Kraus reconstituie cu acribie nu doar traseul exilului său, ci și mecanismele prin care influența se cumpăra și se negocia, în funcție de vremuri.

Influenceri de epocă

În anii ’20, contractele de stat se obțineau cu „stimulentul” potrivit. Angajații CFR erau, în viziunea lui Malaxa, jucători slabi la masa de poker – dispuși să cedeze pentru sume rezonabile. Seara, prietenia cu regele se cultiva în jurul unei mese de joc: Carol al II-lea și Magda Lupescu primeau 100.000 lei pentru a participa la partide organizate în cerc restrâns

Donații către Garda de Fier

Volumul documentează sprijinul oferit de Malaxa legionarilor, sub forma unor sume substanțiale, dar nedocumentate. În schimb, membri ai Gărzii au primit funcții cheie în combinatul siderurgic de la Reșița.

„El a oferit sume mari Gărzii de Fier; gardiștii au primit poziții preferențiale în combinatul siderurgic de la Reșița [deși nimeni nu știe sumele]”, scrie Rüdiger von Kraus.

Adaptare rapidă după 1945

După schimbarea regimului, Malaxa se adaptează. În 1946, cumpără din Elveția un Cadillac și îl trimite, prin intermediar, lui Gheorghiu-Dej, la Paris. Mașina este înregistrată pe alt nume și justificată ca fiind „pentru delegația română”. De asemenea, Anei Pauker, ministru de externe la acea vreme, îi trimite bijuterii foarte scumpe.

Șpaga de supraviețuire în exil

În perioada exilului american, Malaxa îi oferă lunar un cec de 5.000 de dolari ambasadorului Mihai Ralea, aflat la post la Washington. Mai târziu, trimite și două cecuri familiei Nixon: 100.000 de dolari pentru un proiect de afaceri al fratelui președintelui și 5.000 de dolari pentru campania electorală.

De ce merită să citești Malaxa în America

Pentru că arată cum afaceriștii încercau să supraviețuiască politicului, indiferent de regim. Malaxa a fost capitalist sub Carol al II-lea, realist sub comuniști și suspect în America. Niciodată condamnat, dar mereu anchetat.

Tranzacțiile de influență au o istorie mai lungă decât pare. Iar cei care au știut să navigheze printre ele nu au fost întotdeauna cei mai vizibili – ci doar cei mai eficienți.

Malaxa în America este disponibilă pe siteul editurii. Ți se garantează o cronică necosmetizată a felului în care se construia puterea într-o țară aflată între imperii, ideologii și interese personale.