Fugi, Rosie, fugi, recenzie de Valentina Manea

Articolul se citeşte în 4 minute

Savurează recenzia care i-a adus autoarei un city-break la Budapesta!

Deși pentru mulți tineri Dolly Parton pare un personaj desuet, cântăreața americană este un simbol al visului american: născută în sărăcie, a vândut peste 100 de milioane de albume, a fost de două ori nominalizată la Oscar și de 46 ori la Premiile Grammy. Dincolo de prezența ei magnetică ca artist și interpret, artista este unul dintre cei mai mari compozitori și povestitori ai timpului nostru. Impactul ei nu are limite – ca muzician, actor, scriitor, femeie de afaceri și activistă – Dolly Parton este o adevărată inspirație pentru femeile și fetele de pretutindeni, lansând încă de acum 20 de ani o fundație care oferă lunar gratuit 750.000 de cărți copiilor nevoiași din întreaga lume.

Ultima aventură de succes a vedetei a fost scrierea primului său roman împreună cu vestitul autor de thriller-uri James Patterson. Publicată în martie 2022 și tradusă în România în același an, cartea de față a ocupat primul loc pe lista New York Times a celor mai bine vândute romane, iar Dolly Parton a lansat, de asemenea, un album cu același nume prin casa ei de discuri, Butterfly Records.

„Fugi, Rose, Fugi” urmărește povestea lui AnnieLee Keyes, o cântăreață country aspirantă, care se mută în Nashville cu visul de a ajunge vedetă și ca să scape de un secret pe care dorește cu disperare să-l ascundă. Acolo o întâlnește pe vedeta country pensionară, Ruthanna Ryder, care poartă peruci și unghii false întocmai ca Parton, care o ia sub aripa ei și pe chitaristul atrăgător Ethan Blake, care îi recunoaște talentul din momentul în care o cunoaște. Cu toate acestea, AnnieLee fuge, dar de ce fuge?  

„Fugi, Rose, Fugi” m-a captivat încă din primele pagini, iar cele trei personaje principale au multă profunzime și sunt bine dezvoltate de la început. În special, AnnieLee Keyes este un personaj cu care este ușor să te identifici, simți că o cunoști ca pe o prietenă, dar în același timp sentimentul de mister care o înconjoară și detaliile despre trecutul ei sunt foarte bine redate, există umor în dialog, iar detaliile complicate din poveste ajută la construirea suspansului. În timp ce talentul lui Patterson construiesc, fără îndoială, acel suspans și mister, cunoștințele lui Parton despre industria muzicală însuflețesc personajele și poveștile, deoarece se face referire la muzicieni adevărați, evenimente și controverse, permițând celor din afara industriei să înțeleagă și să empatizeze în mod corespunzător cu lupta dusă de artiști și scriitori pentru a-și deține și păstra drepturile de autor.

Cartea este o lectură obligatorie pentru aspiranții la o carieră în industria muzicală. La un moment dat, la începutul cărții, Ruthanna încearcă să o testeze pe AnnieLee pentru a vedea dacă are calitățile adevărate necesare pentru a reuși în muzică și descrie cât de grea poate fi viața ca muzician în turneu, mai ales când te afli la începutul carierei. Ruthanna spune: „Acesta nu este un stil normal de viață”. Întrebată dacă prin aceasta a dorit să dea un avertismentul muzicienilor aspiranți, Dolly a declarat într-un interviu: ”Nu, cred că fiecare trebuie să meargă pe acel drum conform propriilor reguli și conform propriului talent și a ceea ce este dispus să sacrifice. Chiar dacă în carte Ruthanna îi spusese lui AnnieLee să meargă acasă, să iasă din această lume, orice, eu n-aș face niciodată asta pentru că niciodată nu voi zdrobi visele altuia pentru că știu cât de serioase sunt. Dar aceasta este o altă parte a acestei cărți pe care o iubesc, pentru a vă arăta că, oricât de greu ar fi, visele încă se împlinesc.”

Cartea „Fugi, Rose, Fugi” va fi  în curând ecranizată de Sony Pictures, într-un film produs de Reese Witherspoon, Dolly Parton și James Patterson, cu vedeta în dubla ipostază de actriță și interpretă a cântecelor compuse de ea de pe albumul cu același nume care însoțește și ediția românească a cărții.