Recenzie: Copilărie furată, Corint Fiction

Articolul se citeşte în 3 minute

Copilărie furată este romanul pe care iubitorii de ficțiune istorică nu-l pot rata. Frances Liardet aduce în fața publicului său o poveste plină de emoție, cu un fundal pe care se derulează tragedia și oroarea războiului și a condițiilor vitrege impuse de acesta. Dacă alte romane fac din război un personaj central,  urmărind îndeaproape strategii și mișcări politice, Frances Liardet se concentrează asupra relațiilor interumane, a legăturii speciale care se naște sub ochii cititorului, lăsând astfel războiul ca zgomot de fundal, nu ca decor pentru scena principală. 

Mână în mână, o femeie care nu a apucat să fie mamă și o fetiță rămasă orfană învață să trăiască una lângă cealaltă, să zâmbească și să se baricadeze împreună într-o lume în care războiul nu mai pune materiale negre în ferestre, dolii pe uși și frică pe chipuri. Nu este nimic ușor. Până la urmă, cu doar câteva zile înainte, fuseseră două străine, două marionete în mâinile celor care se jucau cu destinele locuitorilor unor țări. Amândouă în căutarea unui loc sigur, amândouă împinse de nevoia de rămâne în siguranță, de a ține capul la suprafață, cele două femei - una mică și una mare - devin colace de salvare una pentru cealaltă, fără ca măcar să realizeze. 

Desfășurându-se pe fundalul celui de-Al Doilea Război Mondial și traversând o mare parte a secolului XX, Copilărie furată ne așază față în față cu brutalitatea războiului, dar și a maturizării forțate, în mijlocul lumii care devine un uriaș front de luptă. Dacă primele pagini sunt învăluite în raze fragile de speranță și optimism, cele care ne dezvăluie copilăria lui Ellen sunt de-a dreptul înduioșătoare, tulburătoare și marcante. Abia atunci, cu adevărul brut așezat pe masă, cititorul poate să înțeleagă de unde izvorăște empatia lui Ellen și nevoia ei de a o proteja pe micuța Pamela, copila pe care o găsise într-un autobuz plin cu oameni care fugeau din calea războiului. 

„Știi de ce nu mi-e frică de frig? Pentru că-l cunosc. Știu cum să-l lași să-ți pătrundă în oase fără să-ți facă rău. Știu cum e să sugi o piatră ca să ții departe crampele de foame...

Spui că n-am habar de ororile războiului, de bombardamente. Ei bine, habar n-ai ce-aș putea îndura de dragul ei."

Copilărie furată, dincolo de mărturiile care zguduie sufletul din temelii, are o poveste plină de emoție. Spre final, acolo unde lucrurile se conturează și capătă și mai multă profunzime, povestea devine și mai tensionată, și mai încărcată de promisiuni și de nevoia de a așeza dreptatea pe talerul vieții, lângă iubire și legături de nezdruncinat. 

O femeie, o fetiță și războiul care distruge totul – o poveste despre curajul de a iubi.