Mădălina Tanasă

Luna iunie, dedicată copiilor, este poate unul dintre cele mai potrivite momente pentru a ne întoarce atenția către lumea lor interioară – acea lume pe care nu o vedem întotdeauna, dar pe care literatura reușește uneori să ne-o dezvăluie cu o claritate tulburătoare.

Romanul Nenumăratele măști ale lui Andy Zhou de Jack Cheng este o lectură care deschide firesc dialogul cu copiii noștri, pornind de la experiențele prin care trec Andy și prietenii lui.

Andy este un copil care încearcă să se adapteze mediului în care trăiește, schimbându-și comportamentul în funcție de așteptările celor din jur. Născut în Shanghai, el emigrează la o vârstă fragedă alături de părinți în Statele Unite ale Americii, ajungând într-o lume în care simte că trebuie să fie altcineva pentru a fi acceptat.

Masca socială devine, treptat, soluția prin care încearcă să se salveze din punct de vedere emoțional – la școală adoptă un comportament care să îi permită integrarea în grupul de colegi, acasă încearcă să răspundă

Luna aceasta se împlinesc 81 de ani de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, așa că am ales să vă vorbesc despre un roman care ne înfățișează războiul prin ochii unui copil. Însă copilul din poveste nu este european, ci japonez, ceea ce ne oferă posibilitatea să descoperim o realitate cruntă, de care noi am fost cruțați – bomba atomică, ce avea să lovească Japonia în august 1945, punând astfel și acolo capăt războiului, într-un mod sfâșietor.

Autoarea Kathleen Burkinshaw ne relatează cu delicatețe și luciditate povestea mamei sale, care avea atunci în jur de doisprezece ani, făcând astfel posibilă imaginarea, prin lectură, a unei lumi atât de diferite de cea europeană. 

Descendentă a unei familii de samurai cu un statut social de elită, protagonista Yuriko duce, alături de tatăl său, o viață plină de iubire și protecție, chiar și în vremurile tulburi pe care societatea le trăiește în acei ani. Ea merge la școală, citește, iese la restaurant și organizează alături de familie

Sunt cărți care îi prind pe copii de la primele pagini prin umor, dar care îi cuceresc pagină de pagină prin ceea ce îi fac să simtă. Așa este „Jeleu, cum am devenit superstar”, un roman care spune povestea unei fetițe de unsprezece ani, care ar face orice scamatorie pentru a-i provoca pe colegi să râdă. Dar oare ce își dorește ea cu adevărat? Cu siguranță copiii își vor pune această întrebare în timpul lecturii, iar răspunsul va veni treptat, pe măsură ce vor înainta.

Angelica își dorește să se integreze, să pară că pe ea nimic nu o atinge, că poate fi mereu veselă și expansivă, chiar și când glumele sunt pe seama ei:

„– Ar trebui să imiți o morsă, zise el, și tovarășii lui încep să chicotească.

– O morsă, repet eu.

Simt un fior și îmi tremură ușor mâinile. Morsele sunt mari și grase. Îmi cobor privirea: sunt mai lată în talie decât oricare dintre celelalte fete din clasă. Will și prietenii lui râd acum pe față și așteaptă să vadă ce voi face.

Ideea e că, atunci când oamenii îți spun