Societatea secretă Sherlock, de James Ponti – un roman de aventură, care îi învață pe copii cum să își dezvolte gândirea critică și spiritul de lucru în echipă

Dacă e vară, atunci pentru copii e timpul pentru aventură! Dar să nu uităm de aventura prin lectură! Acesta este îndemnul meu pentru fiecare vacanță, pe care îl însoțesc cu recomandări de carte.

Astăzi, vă voi ademeni cu Societatea secretă Sherlock, roman scris de scriitorul american contemporan James Ponti, cunoscut pentru seriile sale de povești cu spioni. Este un roman potrivit atât pentru (pre)adolescenți, cât și pentru părinții lor, pentru că, dincolo de suspansul și dinamica narațiunii, cartea creează premise pentru discuții aprofundate despre dezvoltarea gândirii critice, despre importanța verificării informațiilor, dar și despre relațiile de familie, lucrul în echipă și granițele fine dintre adevăr și minciună.

Scriitorul ne spune povestea a patru copii de doisprezece-treisprezece ani, care ajung să caute împreună o comoară îngropată de nimeni altul decât vestitul Al Capone. În aventura lor îi însoțește bunicul a doi dintre copiii din grup, fost jurnalist, care îi învață pe copii să folosească tehnicile de investigație, să își dezvolte spiritul de observație și să-și pună întrebările potrivite pentru a nu pierde din vedere indicii importante. Prezența bunicului pe tot parcursul aventurii evidențiază importanța bunicilor în viața nepoților – ei pot aduce în viața copiilor acel timp pentru joacă și explorare pe care părinții nu îl au întotdeauna la dispoziție și pot, de asemenea, contribui la formarea celor mici prin experiența lor de viață și cunoștințele acumulate de-a lungul ei:

„— Bine ați venit în tabăra de jurnalism! Vom începe cu cei cinci C.

— Stai așa, ce? am spus, confuz.

— Ai ghicit bine, Alex, a spus el. «Stai» nu este pe listă, dar «ce» este.

— Nu încercam să ghicesc cei cinci C. Încercam să înțeleg de ce suntem brusc în tabăra de jurnalism. Noi suntem Societatea Sherlock. Noi suntem detectivi, nu jurnaliști.

— Un jurnalist și un detectiv sunt același lucru. Un mister nu este altceva decât o poveste căreia îi lipsește finalul. Cel mai bun mod de a rezolva misterul comorii ascunse a lui Al Capone este să identificăm toate părțile din poveste care duc la ea. […]

Lina a ridicat mâna.

— Da, Lina, a spus bunicul.

— Cei cinci C: cine, ce, când, în ce loc, de ce.

Bunicul s-a luminat la față.

— Excelent! Unde ai învățat asta?

— Nu-mi amintesc exact, a răspuns ea. Am citit o grămadă de cărți.

— E bine de știut.

Bunicul a zâmbit.

— O să lucrăm la asta în echipă. Dar vreau ca fiecare să fie responsabil pentru un C diferit.”

Pe măsură ce căutarea comorii înaintează, copiii devin din ce în ce mai uniți, iar relațiile dintre ei se consolidează, ceea ce le arată cititorilor că legăturile autentice se creează pornind de la pasiuni și interese comune. Dacă la început copiii erau doar buni colegi de școală, aceștia ajung până la final să fie foarte buni prieteni, să se ajute și să se susțină între ei în momente-limită.

Romanul are și o puternică dimensiune ecologică, pentru că, investigând, cei cinci membri ai Societății secrete Sherlock descoperă că un om de afaceri din Miami deversează în natură substanțe chimice provenite dintr-o tipografie. Dacă aventura lor începe cu scopul clar de a descoperi o comoară, pe parcurs, din indiciu în indiciu, căutările lor capătă și o importantă miză ecologică, copiii fiind hotărâți să îl oprească pe Morris Kane să deverseze substanțe toxice în parcul național Everglades din Florida.

Deși este un roman de aventură, povestea aduce în discuție și subiecte precum rasismul, nerespectarea legilor, dar și aspecte legate de crearea unor identități fabricate pe rețelele de socializare – toate, elemente prezente în societate, de care copiii ar trebui să fie conștienți, astfel încât să poată analiza diferitele situații din jurul lor cu spirit critic. Acesta este motivul pentru care consider că James Ponti nu ne propune personaje perfecte și nici soluții simple. În încercarea de a descoperi adevărul, copiii ajung uneori să ia decizii care pot genera discuții interesante despre limite, responsabilitate și etică.

Din punctul de vedere al tehnicii narative, autorul îi oferă cititorului exact ceea ce așteaptă de la un roman de aventură – ritm alert, răsturnări de situație, capitole scurte în care în permanență se întâmplă ceva palpitant, astfel încât să te întrebi care va fi următoarea mișcare a urmăriților, dar și a urmăritorilor. Faptul că romanul este scris de un autor contemporan ancorează povestea în realitatea de astăzi, pe care copiii o cunosc prea bine – internet, telefoane mobile, drone, instrumente pe care aceștia le folosesc inteligent pentru a se documenta și pentru a găsi răspunsuri care să-i apropie de rezolvarea misterului.

Există de-a lungul anului momente potrivite pentru diferite tipuri de lecturi pe care să le oferim copiilor noștri, iar vara este prin excelență timpul pentru aventură, cu atât mai mult cu cât romane precum Societatea secretă Sherlock îmbină atât de bine misterul cu realismul contemporan, făcând din această poveste un subiect complex de discuție între copii și adulți.