Un aviator pe Frontul de Est și pe frontul secret. Memorii (1939–1947) Matei Ghica Cantacuzino

Noutate în coleția Corint Istorie Autori Români:

Un aviator pe Frontul de Est și pe frontul secret Memorii (1939–1947) Matei Ghica Cantacuzino

Traducere, note și prefață de Sorin Turturică. Cuvânt-înainte de Irina Ghica Cantacuzino

Matei Ghica Cantacuzino (11 iunie 1906 – 1988) a fost aviator, ofițer în rezervă al Aeronauticii Române, colaborator al SOE britanic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A luptat pe Frontul de Est și a organizat două evadări cu avionul din România comunistă (1944 și 1947). A murit în Venezuela.

Un manuscris unic, o viață de roman

Există destui eroi pe care istoria i-a uitat. Matei Ghica Cantacuzino (1906–1988) este unul dintre ei. Aviator, om de acțiune, agent al serviciilor secrete britanice, condamnat la moarte de propria țară și reabilitat câteva luni mai târziu, Matei Ghica Cantacuzino a trăit, în numai câțiva ani, mai mult decât ar fi îngăduit orice roman de aventuri. Memoriile sale, scrise în limba engleză și păstrate de urmașii săi timp de decenii, apar acum, în premieră, în România.

O figură ieșită din comun

Nepotul a doi foști prim-miniștri, fin inginer educat în Anglia, sportiv de performanță (automobilism, aviație), mare proprietar funciar din Bărăgan, Matei Ghica Cantacuzino ar fi putut duce o viață comodă și retrasă. A ales altfel. Convins că România nu are ce căuta în aceeași tabără cu Germania lui Hitler, a intrat în contact cu reprezentantul SOE (serviciul britanic de operațiuni speciale) în România și a acceptat o misiune aproape imposibilă: să-l scoată clandestin din țară pe Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc, pentru ca acesta să formeze la Londra un guvern român în exil.

Pe două fronturi simultan

Volumul de față urmărește, în paralel, două fire narative cu tensiune maximă. Pe Frontul de Est, Matei zboară misiuni de bombardament în Basarabia, la Odessa și la Stalingrad, notând cu luciditate și fără retorică eroizantă infernul din jurul său. Pe frontul secret de acasă, multiplele planuri de evacuare a lui Maniu eșuează unul câte unul — sabotate de circumstanțe, de indiscreții, de jocuri politice imposibil de controlat.

Fuga și condamnarea la moarte

La 17 iunie 1944, Matei Ghica Cantacuzino decide să plece și fără Maniu. Decolează de pe aerodromul de lângă Ianca (jud. Brăila) la bordul unui bombardier Heinkel, cu câțiva însoțitori, și aterizează la Alep, în Siria. Curtea marțială română îl condamnă în contumacie la moarte pentru „dezertare la inamic". Fiicele sale află vestea la radio. Câteva luni mai târziu, după 23 august 1944, sentința este casată și el este reintegrat în armată ca ofițer de legătură pe lângă misiunile militare britanică și americană din București.

A doua fugă și exilul

În mai 1947, cu România alunecând ireversibil spre comunism, Matei organizează o a doua evadare spectaculoasă, de data aceasta cu un grup de opt persoane — printre care Vintilă V. Brătianu și fostul său instructor de zbor de la Stalingrad. Avionul decolează în zorii zilei de pe un câmp lângă Urziceni și aterizează la Istanbul. Va trăi ulterior în Statele Unite și în Venezuela. Nu se va mai întoarce niciodată în România.

De ce această carte, acum

Un aviator pe Frontul de Est și pe frontul secret este mărturia unui om care a refuzat compromisul, care a riscat plutonul de execuție nu din fanfaronadă, ci dintr-o convingere profundă că locul României este alături de Occident. Scris cu ironie fină, cu sobrietatea și precizia unui pilot care știe că fiecare detaliu contează, manuscrisul lui Matei Ghica Cantacuzino completează, din interior, o pagină de istorie pe care arhivele oficiale au deformat-o sau au tăcut-o.

Volumul include prefața istoricului Sorin Turturică, care a reconstituit pe baza surselor de arhivă (inclusiv dosarele CNSAS și Arhivele Militare) contextul biografic și politic al autorului, cuvântul-înainte al fiicei sale Irina Ghica Cantacuzino, scris la Paris în februarie 2026, precum și jurnalul de front și alte anexe inedite.