Nenumăratele măști ale lui Andy Zhou–povestea unui copil care se pierde pe sine în încercarea de a fi acceptat

Luna iunie, dedicată copiilor, este poate unul dintre cele mai potrivite momente pentru a ne întoarce atenția către lumea lor interioară – acea lume pe care nu o vedem întotdeauna, dar pe care literatura reușește uneori să ne-o dezvăluie cu o claritate tulburătoare.

Romanul Nenumăratele măști ale lui Andy Zhou de Jack Cheng este o lectură care deschide firesc dialogul cu copiii noștri, pornind de la experiențele prin care trec Andy și prietenii lui.

Andy este un copil care încearcă să se adapteze mediului în care trăiește, schimbându-și comportamentul în funcție de așteptările celor din jur. Născut în Shanghai, el emigrează la o vârstă fragedăalături de părinți în Statele Unite ale Americii, ajungând într-o lume în care simte că trebuie să fie altcineva pentru a fi acceptat.

Masca socială devine, treptat, soluția prin care încearcă să se salveze din punct de vedere emoțional – la școală adoptă un comportament care să îi permită integrarea în grupul de colegi, acasă încearcă să răspundă așteptărilor părinților, iar în relația cu prietenii devine altcineva. Dar când mai este el însuși?

Aceasta este o întrebare pe care nici el, nici cei din jur nu o adresează, iar Andy ajunge să treacă printr-o serie de conflicte emoționale pentru a-și găsi, singur, răspunsurile.

„Când mă trezesc de dimineață, Cindy stă aplecată deasupra mea. […]

Cindy dă din cap și își rotește privirea prin sufragerie, de parcă nu ar înțelege de ce dorm pe canapeaua extensibilă.[…]

Mă ridic în capul oaselor.

— Bunicii mei dorm la mine în cameră, îi explic. 

— V-am auzit când ați venit ieri! îmi spune Cindy. Ei încă…

Cindy își îndreaptă privirea spre dormitoare.

— Așa cred. Mama a zis că sunt afectați de diferența de fus orar.

Cindy își coboară vocea:

— Nu-mi vine să cred că părinții tăi te-au pus să-ți cedezi camera! Eu, una, aș fi furioasă!

Ar trebui să fiu furios? Nu m-am gândit așa la situație. Hao bu și ah dia vor sta cu noi șase luni, așa că mama și baba au zis că ar trebui să le dăm camera mea, ca să se poată simți mai confortabil.”

Deși este un copil bine intenționat, care încearcă să fie tot ceea ce cred ceilalți că ar trebui să fie, Andy ajunge să îi mintă pe cei din jur, dar și pe el însuși. Minciuna nu apare din dorința de a înșela, ci ca un mecanism prin care încearcă să facă față tuturor acestor așteptări.

Părinții își doresc ca el să participe la olimpiada de matematică, proiectând asupra lui o așteptare frecvent asociată cu identitatea culturală din care provine. Bunicii își doresc un copil ascultător, ancorat în tradiții și implicat în comunitatea chineză. Prietena lui din copilărie îl încurajează să se transforme pentru a se integra – să își vopsească părul, să participe la clubul de dans.

În fiecare dintre aceste contexte, Andy devine altcineva. Poartă, simbolic, câte o mască, iar treptat începe să se piardă pe sine.

Câți dintre copiii noștri fac același lucru, fără să ne spună? Câți dintre ei nu își construiesc propriile măști doar pentru a fi acceptați? Și, poate cel mai important, reușim cu adevărat să observăm momentele în care renunță la ei înșiși pentru a se integra?

Marea forță a lui Jack Cheng este aceea de a surprinde presiunea de a aparține, dar și conflictul dintre cine ești și cine simți că trebuie să fii. În cazul lui Andy, această tensiune este amplificată de experiența migrației, fiind prins între valorile culturii din care provine și dorința de a se integra într-o societate care, uneori, pare să ceară uniformizare, iar alteori încurajează păstrarea diferențelor.

În același timp, autorul nu rămâne doar în zona conflictului, ci oferă și un parcurs al soluționării – un traseu pe care protagonistul îl parcurge pentru a ajunge să fie mai aproape de sine, de ceea ce își dorește cu adevărat să devină.

Prin temele abordate – identitatea, apartenența, presiunea socială, relațiile de prietenie – cartea devine un punct de plecare firesc pentru discuții, dar și pentru exercițiile de asociere literară de la Evaluarea Națională.

Narațiunea redă cu autenticitate vocea unui copil care încearcă să-și găsească locul și care se zbate între cine simte că este și cine simte că trebuie să fie. Scrisă la persoana întâi, povestea lui Andy capătă o sinceritate aparte, oferindu-ne acces direct la frământările lui.

Am discutat această carte la „Clubul de Lectură al Casiei”, de la Iași, și am avut bucuria de a o avea alături de noi, online, pe traducătoarea Loredana Voicilă.Discuția ne-a ajutat să înțelegem mai bine efortul de adaptare prin care trec copiii care emigrează alături de familiile lor – o realitate tot mai prezentă și în societatea românească.

Nenumăratele măști ale lui Andy Zhoueste o carte care ne obligă să ne întrebăm nu doar cine sunt copiii noștri, ci și dacă le oferim spațiul necesarpentru a fi ei înșiși.

Pentru că, uneori, copiii nu se pierd, ci se ascund pentru a supraviețui din punct de vedere emoțional.Iar acest roman ne ajută, ca adulți, să-i vedem cu adevărat.