Doru Mareş: Textul te captivează și ceea ce faci capătă aura aventurii

Doru Mareş este poet, traducător din limba franceză, critic de teatru (câștigător al Premiului UNITER pentru critică teatrală în anul 2015, câștigător al Premiului UNITER pentru întreaga activitate critică și istorie teatrală „George Banu” în anul 2023). Pentru Editura Corint, a tradus Cazul tovarășului Tulaev (colecția „Clasici ai literaturii”, 2022).

1. Cum vedeți relația dintre text și traducător?

Nu cred că medicii trebuie să aibă puseuri de febră ori căderi de tensiune, să zicem, odată cu pacienții; nu cred că mecanicii auto trebuie să facă pană ori să își înece motorul odată cu automobilele; nu cred că traducătorii trebuie să facă bubulițe dacă textul e despre pojar și nici să își taie venele-n baie dacă subiectul e sinuciderea. Sigur, dacă la mijloc e și ceva empatie, operațiunea e mai „umană” și mai fluentă. Până la un punct. Fiindcă nu cred că situația optimă e ca traducătorul să lucreze numai cu texte liber alese, riscul e să ajungă într-un unghi mort generat de propria electivitate/voluptate (ți se mai și urăște cu binele...). Nu merge fără sare-n bucate. Fie ea și amară. Sigur, există o limită de natură morală, dincolo de care lucrurile nu doar că nu se mai leagă, dar pur și simplu nu se mai fac. Situația ideală: textul te captivează și ceea ce faci capătă aura aventurii.

2. În ce măsură este traducerea un tip de rescriere?

I-aș zice mai degrabă scriere din nou, cot la cot cu autorul. În așa fel încât rezultatul capătă doi autori (nu degeaba pe alocuri numele ambilor apar pe copertă!). Am mai spus-o (să fie defect profesional din cealaltă parte, a teatrului?): cred că optima comparație e cu statutul regizorului – spectacolul e al lui, nu al autorului, deși pre-textul e textul dramaturgului, iar cuvintele cheie ar fi „de” și „după”: Romeo și Julieta de Zeffirelli după Shakespeare, de pildă.

3. Ce abilități îi conferă unui traducător experiența?

Back to medicine: doctorul „bătrân” e mai bun fiindcă s-a lovit de mai multe cazuri din aceeași serie, deci poate diagnostica și face mai sigur diferențe infinitezimale. Ceea ce nu exclude dibăcia celui la început de drum. Știți cum e: „La valeur n'attend point le nombre des années.” Da, dar „aux âmes bien nées”, mai zice Corneille…

4. Ce carte v-ar plăcea să traduceți / Ce carte credeți că ar merita tradusă sau (re)tradusă?

Mi-ar plăcea să traduc François Villon, poetul meu preferat forever & ever. Dar știu că n-am s-o fac niciodată. Activitatea fantasmatică e bine să rămână cum e. Acolo, la locul ei.

Cărţi traduse de Doru Mareş pentru Corint: