Antoaneta Olteanu: Orice text merită o atenție deosebită

1. Cum vedeți relația dintre text și traducător?

Nu pot s-o privesc decât din perspectiva unui traducător profesionist: orice text pe care îl primesc este o provocare, nu se mai pune problema dacă îmi place acel text sau nu. Și provocările aduse de text sunt diverse: limba în care este scris – particularitățile stilistice, cu deosebire elemente de jargon și chiar argou, cu care este extrem de greu să fim la curent, ca traducători care nu locuim într-un mediu în care se vorbește limba din care traducem; în această categorie intră particularitățile stilistice ale autorului respectiv – frazele extrem de lungi, exprimări sofisticate, uneori greu de urmărit, o anumită încifrare la nivel lexical, chiar complicare ce mi se pare a nu fi necesară etc. –, realități noi, contexte socio-culturale ș.a. Prin urmare, e firesc să fie texte care îmi plac de la prima lectură sau nu-mi plac deloc, dar... mergem mai departe! Orice text merită o atenție deosebită, traducătorul, ca mediator, trebuie să facă tot posibilul ca mesajul să ajungă în limba română cât mai aproape de particularitățile originalului.

2. În ce măsură este traducerea un tip de rescriere?

O văd ca o rescriere la nivelul micro, al expresiei concrete. Când dai drumul fluxului traducerii, cuvintele vin de la sine: evident, sunt variante, forme mai reușite (după cum cred când traduc, când iau decizia pe loc) sau poate nu; la fiecare pas ai în față numeroase posibilități de a echivala, subiectiv iau o decizie, gândindu-mă că la acest nivel sacrificiul făcut în timpul traducerii este mai mic. Este decodat planul macro, ce cuprinde, printre altele, stilul general al scriiturii, tonul neutru sau mai lejer al narațiunii, jocurile de cuvinte, contexul socio-cultural ș.a. așa cum am mai menționat, indiferent de atenția traducătorului, de fidelitatea față de text, nu putem să vorbim decât de o rescriere în care ne străduim să păstrăm lucrurile specifice scriiturii respective. Pentru că un text, nu numai de beletristică, dar mai ales, nu se referă numai la sens, ci la întreaga articulație de cuvinte și imagini pe care o realizează autorul, care nu poate fi nicicum copiată fidel în limba țintă.

3. Ce abilități îi conferă unui traducător experiența?

Foarte multe. Este viteza de identificare a particularităților stilistice, a cheii de lectură în care trebuie să fie citit textul și mai apoi redat în română. La nivel lingvistic, o fluență mai mare a traducerii care, în cele din urmă, se reflectă și la nivelul vitezei de traducere. Experiența de lectură, cea a backgroundului cultural este de asemenea hotărâtoare – nu te duci la fiecare pas la enciclopedii să vezi despre cine sau despre ce este vorba, dacă mai faci note de subsol sau nu, dacă informația respectivă este semnificativă sau nu ș.a.m.d. Apoi pregătirea de specialitate, dacă traducătorul este

filolog, îl ajută să încadreze mai bine în context textul respectiv (beletristic), să adopte cheia de lectură cea mai bună și chiar să-l încadreze în fazele de creație ale autorului. Astfel, este extrem de ușor să poți face chiar și aparatul critic pentru volumul respectiv, traducerea respectivă devenind mult mai ușor o variantă științifică, profesionistă.

4. Ce carte v-ar plăcea să traduceți / Ce carte credeți că ar merita tradusă sau (re)tradusă?

Mi-ar plăcea să traduc două scriitoare ruse foarte puțin cunoscute la noi, Ludmila Petrușevskaia și Tatiana Tolstaia (mai ales proză scurtă și teatru). Mi-ar plăcea, de asemenea, să traduc câteva din povestirile fantastice ale lui Iuri Mamleev și Serghei Lukianenko (ultimul chiar ecranizat în America, cu foarte mare succes). Foarte interesantele sunt de asemenea textele distopice/de istorie contrafactuală ale lui Vladimir Voinovici, Olga Slavnikova ș.a. Mi-ar plăcea, de asemenea, să traduc, din domeniul istoriei, memorii de epocă și monografii consistente despre câteva instituții solide rusești – Teatrul Mare, baletul rus, mănăstirile rusești, Petersburg, Moscova, pictură rusă...

Găsiți aici câteva dintre cărțile traduse de Antoaneta Olteanu pentru Corint: