Lansare de carte la Aeroclubul României

Un aviator pe Frontul de Est și pe frontul secret. Memorii (1939–1947) Matei Ghica Cantacuzino

Traducere, note și prefață de Sorin Turturică. Cuvânt-înainte de Irina Ghica Cantacuzino

Aeroclubul României și Editura Corint au deosebita onoare să vă invite la evenimentul de lansare a unui volum special: O poveste autentică despre curaj, risc și pasiune, inspirată din destinul incredibil al aviatorului și pilotului de curse Matei Ghica Cantacuzino.

Lansarea are loc marți, 5 mai, de la ora 18:00, la sediul Aeroclubului României din București (Lascăr Catargiu, nr. 54).

Invitați să vorbească despre noua apariție editorială:

·  gen (r) Ștefan DĂNILĂ — fost şef al Statului Major General

·  Bogdan Șerban IANCU —jurnalist TVR, emisiunea „Ora Regelui” 

·  Sorin TURTURICĂ – istoric și traducătorul volumului

·  Florin-Răzvan MIHAI — istoric și coordonator Corint Istorie Autori Români

Matei Ghica Cantacuzino a fost un aviator român care a colaborat cu serviciile secrete britanice în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Lui i-a fost încredințată misiunea de a-l scoate din țară pe Iuliu Maniu, pentru ca liderul politic național-țărănist să formeze la Londra un guvern român în exil. Ca ofițer aviator, a îndeplinit misiuni de bombardament pe Frontul de Est, luptând în Basarabia, la Odessa și la Stalingrad. A fost artizanul a două fugi spectaculoase pe calea aerului, în 1944 și în 1947, când a scos din țară persoane amenințate de regimurile politice de la București. Matei provenea din două familii ilustre în istoria modernă a României. Bunicul dinspre tată, Ion Ghica, și bunicul dinspre mamă, Gheorghe Grigore Cantacuzino, au fost prim-miniștri. A murit în Venezuela.

Un manuscris unic, o viață de roman

Există destui eroi pe care istoria i-a uitat. Matei Ghica Cantacuzino (1906–1988) este unul dintre ei. Aviator, om de acțiune, condamnat la moarte de propria țară și reabilitat câteva luni mai târziu, Matei Ghica Cantacuzino a trăit, în numai câțiva ani, mai mult decât ar fi îngăduit orice roman de aventuri. Memoriile sale, scrise în limba engleză și păstrate de urmașii săi timp de decenii, apar acum, în premieră, în România.

O figură ieșită din comun

Nepotul a doi foști prim-miniștri, fin inginer educat în Anglia, sportiv de performanță (automobilism, aviație), mare proprietar funciar din Bărăgan, Matei Ghica Cantacuzino ar fi putut duce o viață comodă și retrasă. A ales altfel. Convins că România nu are ce căuta în aceeași tabără cu Germania lui Hitler, a intrat în contact cu reprezentantul SOE (serviciul britanic de operațiuni speciale) în România și a acceptat o misiune aproape imposibilă: să-l scoată clandestin din țară pe Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc, pentru ca acesta să formeze la Londra un guvern român în exil.

Pe două fronturi simultan

Volumul de față urmărește, în paralel, două fire narative cu tensiune maximă. Pe Frontul de Est, Matei zboară în misiuni de bombardament în Basarabia, la Odessa și la Stalingrad, notând cu luciditate și fără retorică eroizantă infernul din jurul său. Pe frontul secret de acasă, multiplele planuri de evacuare a lui Maniu eșuează unul câte unul — sabotate de circumstanțe, de indiscreții, de jocuri politice imposibil de controlat.

Fuga și condamnarea la moarte

La 17 iunie 1944, Matei Ghica Cantacuzino decide să plece fără Maniu. Decolează de pe aerodromul de lângă Ianca (jud. Brăila) la bordul unui bombardier Heinkel, cu câțiva însoțitori, și aterizează la Alep, în Siria. Curtea marțială română îl condamnă în contumacie la moarte pentru „dezertare la inamic". Fiicele sale află vestea la radio. Câteva luni mai târziu, după 23 august 1944, sentința este casată și el este reintegrat în armată ca ofițer de legătură pe lângă misiunile militare britanică și americană din București.

A doua fugă și exilul

În mai 1947, cu România alunecând ireversibil spre comunism, Matei organizează o a doua evadare spectaculoasă, de data aceasta cu un grup de opt persoane — printre care Vintilă V. Brătianu, fostul său instructor de zbor de la Băneasa, apoi camarad la Stalingrad, Constantin Abeles. Avionul decolează în zorii zilei de pe un câmp lângă Urziceni și aterizează la Istanbul. Va trăi ulterior în Statele Unite și în Venezuela. Nu se va mai întoarce niciodată în România.

De ce această carte, acum

„Un aviator pe Frontul de Est și pe frontul secret” este mărturia unui om care a refuzat compromisul, care a riscat plutonul de execuție nu din fanfaronadă, ci dintr-o convingere profundă că locul României este alături de Occident. Scris cu ironie fină, cu sobrietatea și precizia unui pilot care știe că fiecare detaliu contează, manuscrisul lui Matei Ghica Cantacuzino completează, din interior, o pagină de istorie pe care arhivele nu au cunoscut-o sub toate aspectele.

Volumul include prefața istoricului Sorin Turturică, care a reconstituit pe baza surselor de arhivă (inclusiv dosarele CNSAS și Arhivele Militare) contextul biografic și politic al autorului, cuvântul-înainte al fiicei sale Irina Ghica Cantacuzino, scris la Paris în februarie 2026, precum și jurnalul de front și alte anexe inedite.

Despre autor:

Matei Ghica Cantacuzino (1906–1988) a fost fiul lui Nicolae Ghica și al Irinei Cantacuzino, dar a fost crescut de părinții săi adoptivi, Ecaterina și Șerban G. Cantacuzino. După Primul Război Mondial, a studiat ingineria la Birmingham și Leeds (Anglia). Pasionat de pilotajul mașinilor, a concurat la Raliul de la Monte Carlo. A urmat cursurile Școlii civile de pilotaj de la Băneasa, iar în 1936, a participat la concursul național românesc de pilotaj pentru cea mai lungă durată de zbor. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost pilot de bombardament. 

În urma evadării sale din România la bordul unui avion (iunie 1944), a fost condamnat la moarte de autoritățile antonesciene, sentință anulată după 23 august 1944. Până la sfârșitul războiului a fost detașat de Marele Stat-Major ca ofițer de legătură pe lângă Misiunea Militară Britanică și, ulterior, pe lângă Misiunea Militară Americană. A plecat din nou din țară în 1947, aterizând în Turcia. În 1951, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat la Radio Free Europe. În fine, după alți trei ani, s-a mutat în Venezuela, unde a trăit până la sfârșitul vieții.