Pentru mine, a fi traducător înseamnă a avea acces, prin fiecare carte tradusă, la o lume complet nouă în care trebuie să pășești nu ca un simplu vizitator, ci înarmat cu niște instrumente care te vor ajuta să o descrii cât mai bine cititorului: inspirație, creativitate, răbdare, bagaj de cunoștințe, capacitate de efort prelungit, răbdare din nou, inspirație din nou :), curiozitate și plăcerea de a dezlega „rebusuri”.
Am tradus prima carte acum vreo 8 ani, după ce lucrasem deja în câteva departamente de editură și fusesem, pe rând, om de marketing, redactor, project manager. Era, de fapt, o jumătate de carte – mai precis, jumătate dintr-un dicționar de sociologie. Sărind din definiție în definiție, mă gândeam ce fain ar fi să traduc beletristică, pentru că acolo trebuie să dai glas unor personaje, să le intuiești tonul vocii și să derulezi, pe ecranul minții, un film care să respecte cât mai fidel indicațiile scriitorului-regizor, dar în același timp să „sune” cât mai bine pentru publicul care-l va viziona.
Primul „lungmetraj” mai serios a venit chiar de la editura Corint – o carte voluminoasă și foarte frumoasă, adresată copiilor pasionați de povești cu elemente fantasy: Misterul din Hanul Pungașilor. Lucrând la ea, mi-am dat seama că nu mă voi putea despărți niciodată de meseria de traducător.

 

Găsiţi aici câteva dintre cărţile traduse de Cătălin Georgescu pentru Corint: