Lansare: Artistul, informatorul și Securitatea Raport contra pașaport

De ce au colaborat artiștii cu Securittatea? Prima cercetare din România despre motivațiile informatorilor Securității, în lumea teatrului din anii ’70–’80.

Sâmbătă, 10 octombrie, de la ora 11, în culisele Sălii Mari a Teatrului Național București are loc lansarea volumului Artistul, informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport de Iulia Popovici.

Participă:

• Mihaela MICHAILOV
• Neculai CONSTANTIN-MUNTEANU
• Iulia POPOVICI

Moderează: Florin-Răzvan MIHAI

Volumul este o cercetare despre afacerile sordide ale delațiunii și secretivității, purtată prin zeci de mii de file din arhiva fostei Securități.

Iulia Popovici reconstruiește relația dintre actori, rețeaua de informatori și Securitate în ultimele două decenii ale comunismului, cu Teatrul Național București în centru și cu Serviciul 120 al Securității Capitalei ca punct de observație.

O carte care schimbă felul în care privim scena, dosarul și pe cel care a scris în el. Pentru că răspunsul nu este nici frica pură, nici răul absolut, ci ceva mult mai omenesc și mult mai incomod.

Raport contra pașaport

În mediul cultural al anilor ’70–’80, constrângerea era o metodă marginală de recrutare. Arhivele arată altceva: aranjamente pragmatice, o colaborare percepută, în uimitor de multe cazuri, drept tranzacțională mai curând decât forțată.

O notă informativă putea cumpăra un aviz de pașaport, un loc în distribuția unui turneu, o recompensă de 250 de lei, aproape un salariu mediu la sfârșitul anilor ’50. Un actor de roluri secundare a furnizat 105 note, scrise cu majuscule ca să nu i se recunoască scrisul. Un altul l-a denunțat pe colegul care îi luase rolul în turneu, invocând, în scris, prestigiul Teatrului Național.

Acest volum reconstituie cursul de schimb.

Despre autoare

IULIA POPOVICI este doctor în teatru, critic și cercetător în artele spectacolului și expert în legislație și politici culturale. A publicat cărți și articole despre apariția și economia artelor spectacolului independente în România și în Europa de Est și despre teatrul românesc în ultimele decenii ale comunismului.

Preocupările ei actuale sunt legate de Securitatea ca „istoric al artelor", producția culturală în România socialistă, metamorfozele teatrului politic și impactul măsurilor economice în sectorul cultural.

Scrie constant în săptămânalul Observator cultural despre biografii de dosar din arhiva fostei poliții politice și despre mecanismele de supraveghere a culturii în comunism.

Cel mai recent volum: „Actorul ca minerul. Ratările tranziției în teatru” la Editura Universității „Lucian Blaga" din Sibiu (2024).