Amintiri de la orele de Latină, de Ion Bogdan Lefter

„Non scolae sed vitae discimus!” – „Nu învățăm pentru școală, ci pentru viață!”: zicala asta, extrasă dintr-un text al filozofului și scriitorului roman Seneca, de-acum aproape 2000 de ani, o țin minte din junețe, de la orele de Latină. Sigur, n-o fi sunînd grozav nici în urechile elevilor de azi, cum nu ne-o fi plăcut nici nouă, celor de ieri, fiindcă orice fel de „învățare” ni se pare antipatică atunci cînd sîntem tineri și exuberanți, doritori mai ales să ne distrăm, nu să „tocim” pentru note și pentru „examene naționale”. Însă... chiar așa e!: trecem repede de clasele primare, de gimnaziu și de liceu, vin la rînd studenția și maturitatea, meseria, familia și responsabilitățile, copiii de azi vor avea și ei copii mîine și ce-am învățat de-a lungul anilor de școală nu ne mai trebuie pentru note, ci pentru viața de zi cu zi.

Tot la orele de Latină am învățat și alte proverbe și gînduri înțelepte ale antecesorilor noștri, de pildă: „Quidquid agis, prudenter agas, et respice finem!” – „Orice faci, fă cu grijă și urmărește sfîrșitul!”, nu scăpa din vedere care-ți este ținta! Spre deosebire de multele lucruri pe care le-am aflat de-a lungul anilor și-apoi le-am uitat, vorbele înțelepte pe care le-am învățat la orele de Latină mi le amintesc perfect, le pot oricînd relua cadența răspicată, aproape muzicală.

Bine-ar fi să respectăm asemenea proverbe și înțelepciuni și să-i înțelegem pe cei care le-au formulat! Limba latină, limpede și riguroasă, a preluat gîndirea bine organizată a romanilor, vizibilă și în urbanistica lor, în rețelele „infrastructurilor” (cum li se zice azi) de alimentare cu apă sau de traversare a localităților și-a regiunilor, în strategiile militare ale legiunilor care au cucerit teritoriile Imperiului. Pe lîngă noi, românii, care „de la Rîm ne tragem”, adică de la Roma, cum a scris către mijlocul secolului al XVII-lea Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei, tot din romani provin și italienii din Peninsula de origine (capitala imperiului antic fiind acum a Italiei: aceeași Romă!), și francezii, spaniolii, portughezii, ale căror limbi se vorbesc și-n cele trei Americi, și peste tot unde au fost adoptate. Prin noi, prin ei, istoria Romei merge mai departe...

Motive destule ca și noi, cei mai estici descendenți europeni din marii noștri strămoși comuni, să învățăm la școală pentru viață! Inclusiv despre ei, despre limba pe care o vorbeau și din care a derivat a noastră, despre istoria și cultura lor! La orele de Latină, bineînțeles!