pentru comenzi mai mari de 200 lei
Poezii (M. Eminescu)
Există anumite cărţi inegalabile, esenţiale, care fac parte din zestrea noastră naţională.
- 144 pagini
- 13 x 20 cm
- Softcover
- Corint Educaţional
- Bibliografie școlară
- vezi toate detaliile
BIBLIOGRAFIE ŞCOLARĂ • CLASICI ROMÂNI
Există anumite cărţi inegalabile, esenţiale, care fac parte din zestrea noastră naţională.
Generaţiile se succed, cu obiceiuri, educaţie, modă diferite, ordinea socială se schimbă, viaţa aduce elemente noi, dar numitorul comun al eternităţii noastre îl reprezintă şi aceste nepreţuite cărţi.
„Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor român. El este o apariţie aproape neexplicabilă în literatura noastră. El a căzut în sărmana noastră literatură de la 1870 ca un meteor din alte lumi. Întâmplarea a făcut ca unul din cei mai mari poeţi lirici ai se colului al XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi, într-un colţ din fundul Moldovei.” – GARABET IBRĂILEANU
Autor | Mihai Eminescu |
---|---|
Imprint | Corint Educaţional |
Gen | Educațional |
Data apariției | Iulie 2018 |
Copertă | Softcover |
Nr. pagini | 144 |
Format | 13 x 20 cm |
ISBN | 978-606-793-407-6 |
EMINESCU, Mihai
Mihai Eminescu (1850-1889), cel mai mare poet român, autorul poemelor Călin, file din poveste (1876), Scrisoarea III (1881) sau Luceafărul (1883), a fost şi un talentat jurnalist şi prozator.
„În folclorul lui Eminescu e o complexă îmbinare de mitologie populară şi filosofie a nimicului într-o formă ce pare lineară, dar care e de o savantă împletitură. Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin Nebunul, o bocire ţărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri, în puterea zmeului.
Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de «lunci deşarte». Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzându-şi la depărtări incomensurabile, sugerează corespondenţa gândurilor.
Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne. Greierul acesta nu e însă terestru, ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul…” George Călinescu