Pădurea spânzuraţilor

Discount 17,88 lei Preţ standard 27,50 lei
Numai 1643 ramase
SKU
BOK.0155

Pădurea spânzuraţilor este construită în întregime pe schema unei obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subconştientului.” Tudor Vianu

Pădurea spânzuraţilor este construită în întregime pe schema unei obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subconştientului.” Tudor Vianu


„Primul nostru roman modern este, în fond, unul traditional. Întârzierea literaturii române în raport cu aceea occidentală este răspunzătoare de acest paradox.
Al doilea lucru este că Rebreanu dă naștere la noi nu unui singur tip de roman, ci la două, unul social (Ion, Răscoala), altul moral (Pădurea spânzuraților), ilustrative ambele pentru vârsta clasică a genului la noi, pe care eu am numit-o dorică. […] În Pădurea spânzuraților, Bologa se află permanent în stare de urgență sufletească. […] Pădurea spânzuraților nu e încă un roman psihologic de tip ironic, ci, mai degrabă, unul moral, în care analizei și introspecției îi sunt preferate revelațiile de conștiință și evenimentelor sufletești cotidiene, marile crize spirituale. Romanul moral al lui Rebreanu, ca și acela social, este un avatar al naturalismului, nicidecum al realismului obiectiv și cotidian.ˮ Nicolae Manolescu

Informaţii suplimentare
Autor Liviu Rebreanu
Data apariției Octombrie 2015
Copertă Flexicover
Nr. pagini 272
Format 13 x 20 cm
ISBN 978-606-872-329-7
Scrieti propria recenzie
Scrie o recenzie:Pădurea spânzuraţilor
Rating-ul tău

REBREANU, Liviu

    LIVIU REBREANU (1885–1944), s-a născut la Târlişiua şi a studiat în şcoli cu predare în limbile română, maghiară şi germană. A absolvit Academia Militară „Ludoviceum” (1903–1906), servind în armata austro-ungară până în 1908. Trece apoi graniţa în România şi activează în diverse cenacluri literare şi reviste. În 1910, la cererea guvernului austriac, este arestat, extrădat şi încarcerat. Se reîntoarce în România şi, între 1911 şi 1912, devine secretar literar al Teatrului Naţional din Craiova unde o cunoaşte pe Ştefania (Fanny) Rădulescu, viitoarea sa soţie. În 1925 devine preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, apoi director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1928–1930, 1940–1944). A editat şi condus revistele Mişcarea literară, Gazeta literară şi România literară şi a fost membru al cenaclului Sburătorul. În 1939 devine membru al Academiei Române (discursul de recepţie, Lauda ţăranului român, îl va ţine în 1940).

A debutat în 1912 cu volumul de nuvele Frământări. În 1917 are loc tragica moarte a fratelui său, Emil, eveniment despre care avea să mărturisească: „Spânzurarea fratelui meu, ofiţer în armata austro-ungară, la Ghimeş, ca «dezertor» de către unguri, mi-a sugerat ideea Pădurii spânzuraţilor. Viziunea tragică a «pădurii» mi-a fost inoculată de o serie de fotografii trimise de Cehoslovacia la Liga Naţiunilor […] care reprezentau pădurile «trădătorilor de patrie» (Landesverräter) cehoslovaci spânzuraţi de armata austro-ungară pentru «trădare» — pentru iubirea patriei şi independenţei lor.” În 1920 publică Ion, roman pentru care primeşte Premiul „Nicolae Herescu” al Academiei Române. Urmează Pădurea spânzuraţilor (1922), Adam şi Eva (1925), Ciuleandra (1927), Crăişorul (1929), Răscoala (1932), Jar (1934), Gorila (1938) — toate confirmându-i statutul de mare romancier, dacă nu chiar pe acela de „cel mai mare creator epic al literaturii noastre” cum îl considera E. Lovinescu.

Comparati produse
Nu aveti articole de comparat.
Back to Top