Craii de Curtea-Veche şi alte proze

Discount 11,94 lei Preţ standard 19,90 lei
Numai 854 ramase
SKU
BOK.0174
„Omul a izbutit să se ascundă aproape pe de-a întregul în artist, şi amintirea lui este menită să reţie numai chipul poetului muzician care a topit din nou, în tainicele lui retorte, limba aspră a gloatelor pentru a distila un suc mai dulce, cu puteri vrăjite şi răscolitoare. […] Opera de prozator a lui Mateiu Ion Caragiale este o mare minune a limbii noastre.” TUDOR VIANU

„Omul a izbutit să se ascundă aproape pe de-a întregul în artist, şi amintirea lui este menită să reţie numai chipul poetului muzician care a topit din nou, în tainicele lui retorte, limba aspră a gloatelor pentru a distila un suc mai dulce, cu puteri vrăjite şi răscolitoare. […] Opera de prozator a lui Mateiu Ion Caragiale este o mare minune a limbii noastre.” TUDOR VIANU

Informaţii suplimentare
Autor Mateiu Caragiale
Data apariției Noiembrie 2015
Copertă Flexicover
Nr. pagini 176
Format 13 x 20 cm
ISBN 978-606-872-355-6
new_isbn 9786068723556
Scrieti propria recenzie
Scrie o recenzie:Craii de Curtea-Veche şi alte proze
Rating-ul tău

CARAGIALE, Mateiu

    MATEIU ION CARAGIALE (1885–1936) a fost fiul nelegitim al dramaturgului I.L. Caragiale şi al Mariei Constantinescu. A studiat la Colegiul „Sf. Gheorghe” (1889–1903) unde i se insuflă pasiunea pentru istorie şi heraldică. Deşi tatăl său insistă să studieze Dreptul la Berlin, nu va reuşi acest lucru, în schimb va urma cursuri la Universitatea din Bucureşti, unde îşi va da şi examenele. Publică în diverse reviste ale vremii (Viaţa românească, Flacăra, Gândirea), în special poezie. Lucrează ca şef de cabinet în Ministerul Lucrărilor Publice (1912–1914) şi ca şef al biroului presei din Ministerul de Interne (1919–1921). În 1923 se căsătoreşte cu Marica Sion. În 1928 doreşte să intre în diplomaţie şi obţine o audienţă cu Nicolae Titulescu la San Remo, iar pe 22 iunie înalţă la conacul din Sionu (Fundulea) steagul casei sale: coupé vert sur jaune („tăietură verde pe galben”), căruia în 1930 îi alege deviza: Cave, age, tace („Fereşte-te, lucrează, taci!”). S-a stins din viaţă pe 17 ianuarie 1936. A publicat puţin în timpul vieţii, în special poezie (antologia Pajere, al cărei titlu îl anunţa în Antologia poeţilor de azi din 1925, editată de I. Pillat şi Perpessicius, va apărea postum, în 1936, îngrijită de Marica M. Caragiale), dar şi proze: Remember (1924), Craii de Curtea-Veche (1929 în volum), Sub pecetea tainei (un prim fragment în 1930, în revista Gândirea).

Comparati produse
Nu aveti articole de comparat.
Back to Top