pentru comenzi mai mari de 200 lei
Colecţionarul de sunete şi alte proze
"Deseori excepţională, proza scurtă a lui Holban e cea mai preţioasă «colecţie de sunete» a neliniştitei, artisticei, prematur întreruptei sale existenţe.” Paul Cernat
- 240 pagini
- 13 x 20 cm
- Flexicover
- vezi toate detaliile
„Evocator subtil de climate sufleteşti şi pictor impresionist al peisajelor străbătute în călătoriile sale, fie că e vorba de cromatica mării şi orăşelelor Normandiei, de pitorescul balcanic al Cavarnei şi al Balcicului, de monumentele Parisului şi ale Egiptului, de Alpii francezi sau de Carpaţii româneşti, Holban nu a compus mari simfonii narative «în căutarea timpului pierdut ». A fost, în schimb, un maestru al «muzicii de cameră» şi al detaliilor semnificative (ca în prozele lui Proust din Les plaisirs et les jours)[...]
Deseori excepţională, proza scurtă a lui Holban e cea mai preţioasă «colecţie de sunete» a neliniştitei, artisticei, prematur întreruptei sale existenţe.” Paul Cernat
Autor | Anton Holban |
---|---|
Data apariției | Februarie 2016 |
Copertă | Flexicover |
Nr. pagini | 240 |
Format | 13 x 20 cm |
ISBN | 978-606-872-370-9 |
HOLBAN, Anton
Anton Holban (1902−1937) s‑a născut la Huşi şi a urmat cursurile şcolii primare „Al. I. Cuza” din Fălticeni, şi ale Facultăţii de Litere din Bucureşti, secţia limba şi literatura franceză. În 1924 debutează în revista Mişcarea literară, condusă de Liviu Rebreanu, unde publică articole despre monumentele de artă românească veche şi recenzii. În 1926 intră în comitetul de redacţie al Sburătorului, iar Romanul lui Mirel apare în 1929 la Editura Ancora. Un an mai târziu, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, are loc premiera piesei Oameni feluriţi, care obţine Premiul „Al. Gh. Florescu” al Societăţii Autorilor Dramatici. Publică în 1931 romanul O moarte care nu dovedeşte nimic, urmat de alte trei: Parada dascălilor (1932), Ioana (1934) şi Jocurile Daniei (publicat postum în 1971). În revista România literară îi apare un studiu intitulat Viaţa şi moartea în opera d‑nei Hortensia Papadat Bengescu. A mai scris nuvele, incluse în volumul Halucinaţii şi eseuri, precum: Marcel Proust – câteva puncte de vedere, Contribuţii la specificul românesc, Experienţă şi literatură. Este ales membru activ al Societăţii Scriitorilor Români în 1935. Anton Holban se stinge absurd din viaţă, în 1937, în urma unei operaţii nereuşite.