Salteaua de piatră. Nouă povești malițioase

Un volum extraordinar, în care Margaret Atwood ne oferă nouă povești de neuitat ce dezvăluie fațetele grotești și delicios de răutăcioase ale umanității.  „Alphinland”, prima dintre cele trei texte independente din volum, prezintă o scriitoare de fantasy călăuzită într-o seară furtunoasă de iarnă de vocea soțului ei răposat.  În „Lusus Naturae”, o tânără, suferind de o monstruoasă transformare din pricina unui defect genetic, este luată drept vampir. Iar în povestea ce dă titlul cărții, o femeie care și-a ucis patru soți descoperă o ocazie de a se răzbuna pe primul bărbat care a nedreptățit-o. Rând pe rând palpitant, amuzant și provocator,  acest volum dovedește încă o dată că Margaret Atwood este una dintre cele mai mari creatoare de lumi din literatura contemporană și o observatoare incisivă a celor mai întunecate impulsuri umane.

„Un tur de forță al spiritului, stilului și măiestriei.” O, The Oprah Magazine

 „În volumul Salteaua de piatră, ingenios și adesea caustic, autoarea dorește să surprindă felurile în care alegem, de-a lungul vieții, să iubim și să rănim – două acțiuni care, în lumea lui Atwood, sunt întotdeauna opțiuni ce duc la consecințe pentru care într-o bună zi vom fi trași la răspundere.” The New York Times Book Review

„Dansează peste mlaștinile întunecate ale Groazei pe aripile spiritului satiric [...]. Gândiți-vă la aceste povești ca fiind acadele cu arsenic, urmate de o înghețată prăjită pudrată cu antrax, toate servite cu stil și aplomb impecabile. Savurați-le!” Ursula K. Le Guin

„Un volum surprinzător de tulburător și captivant, dar în același timp plin de umor tăios.  Își atinge ținta lăudabilă: asemenea miturilor, poveștile din această selecție durează dincolo de timp. Sunt atemporale, memorabile și, pur și simplu, plăcute la lectură.” Chicago Tribune

„O carte puternică... Extraordinară... Realismul și ridicolul, ludicul și seriozitatea sunt menținute într-un fin echilibru pe tot parcursul textelor.” The Guardian 

„Aceste nouă povești le sunt datoare poveștilor din toate timpurile. Numind «poveste» o ficțiune scurtă, o scoatem, măcar puțintel, din sfera muncilor și zilelor mundane, deoarece evocă astfel lumea poveștilor populare, a basmelor minunate și a povestitorilor de demult. Putem presupune fără să greșim că toate poveștile sunt ficțiuni, în timp ce o «narațiune» poate fi o poveste adevărată despre ceea ce convenim de obicei să numim «viața reală», dar și o povestire ce se menține în limitele realismului social. Bătrânul Marinar spune o poveste. «Dați‑mi un bănuț de aramă și vă voi spune o poveste de aur», îi plăcea să zică regretatului Robertson Davies.” Margaret Atwood