pentru comenzi mai mari de 200 lei
Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu
Scrierile Piei Alimăneștianu sunt mici opere de artă, prin valoarea documentară a evocării vieţii de altădată, iar scrisorile au un farmec deosebit, din care reies tăria şi sfâşierile sufletești.
- 240 pagini
- 13 x 20 cm
- Softcover
- Corint Istorie cu Blazon
- vezi toate detaliile
Cele două scrieri Prin Cetatea lui Bucur şi Trecutul viu au fost publicate de Pia Alimăneștianu în același an, 1940. Au fost reunite acum, într-un singur volum, publicat de Editura Corint. Ele au elemente comune, dar se deosebesc ca viziune şi tehnică narativă. Așa cum precizează îngrijitoarea volumului, Monica Pillat, cele două părți ale cărții amintesc de atmosfera nuvelelor lui Ion Slavici, de pitorescul drumeţiilor lui Calistrat Hogaş, dar şi de melancolia unor creaţii ale lui Mihail Sadoveanu. Schiţele Piei Alimănişteanu evocă oameni şi locuri din Cetatea lui Bucur și îşi amplifică întinderea şi orizontul observaţiei în Trecutul viu. Textul Din tinereţea lui Sandu Cintianu, dedicat lui Alexandru Alimăneștianu, „poate fi considerat un micro-roman biografic, urmărind cu nuanţare şi dramatism formarea unei personalităţi. Pia Alimăneștianu intră cu dezinvoltură în rolul personajului masculin, compunând naraţiunea la persoana I”.
Celelalte scrieri din partea a doua a cărții, Trecutul viu, „tind să transforme treptat schiţele în nuvele mai complexe, analiza comportamentală cedând locul introspecţiei”. Textele Piei Alimăneștianu degajă ataşament față de locurile natale, „sentiment care îi face pe protagoniştii ei, pe picior de plecare în lumea largă, să se uite cu un dor aprig în urmă”.
Cea mai impresionantă parte a acestui ciclu este constituită de cele 35 de Scrisori din Florica, scrisori dedicate lui Ion Pillat, nepotul preferat al autoarei, scrisori care nu au fost expediate niciodată. Atașamentul față de acest nepot a fost atât de profund, încât, după arestarea lui Ion Pillat, în 1959, Pia nu a mai vrut să mănânce şi nici să bea apă, pentru a-şi grăbi plecarea. A murit în ziua de 12 octombrie 1962.
Scrierile Piei Alimăneștianu sunt mici opere de artă, prin valoarea documentară a evocării vieţii de altădată, iar scrisorile au un farmec deosebit, din care reies tăria şi sfâşierile sufletești.
Autor | Pia Alimăneştianu |
---|---|
Imprint | Corint Istorie cu Blazon |
Data apariției | Februarie 2021 |
Copertă | Softcover |
Nr. pagini | 240 |
Format | 13 x 20 cm |
ISBN | 978-606-793-951-4 |
Istoria cu blazon este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligență, bun-gust și subtilitatea conversației din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântați nu numai cu avere și ranguri, ci și cu patriotism, spirit de sacrificiu și simțul datoriei.
Studii istorice, jurnale, memorii, monografi i, evocări, literatură „cu ștaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică și plină de farmec a vechilor elite românești sau de pe alte meleaguri. Purtați de dorința de a ne aminti cine suntem, să deschidem vechile cufere rămase de la bunici, să suflăm praful de pe blazon și să-l purtăm, cu mândrie, pe o carte.
ALIMĂNEŞTIANU, Pia
PIA ALIMĂNEŞTIANU (1872–1962), urmaşă de boieri argeşeni, a fost fiica lui Ion C. Brătianu (1821–1891), prim-ministru al României, unul dintre artizanii independenţei şi modernizării ţării, şi a Piei Brătianu născută Pleşoianu. Face parte dintr-o generaţie excepţională a neamului Brătienilor, fiind soră cu Ion (Ionel) I.C. Brătianu (1864–1927), cu Vintilă I.C. Brătianu (1867–1930), cu Constantin (Dinu) I.C. Brătianu (1866–1950), cu Sabina Cantacuzino şi Maria Pillat. A fost măritată cu politicianul Alexandru Alimăneştianu (1874–1946). În perioada interbelică a fost implicată în numeroase activităţi caritabile, în fondarea şi conducerea Ligii Naţionale a Femeilor Române, a Universităţii Libere, a Institutului de Puericultură și Educatoare.