Berlin Alexanderplatz. Povestea lui Franz Biberkopf

Alfred Döblin s‑a născut la Stettin, Germania (acum, Szczecin, Polonia), în 1878, într‑o familie de evrei asimilați. La zece ani, se mută la Berlin. La școală ajunge să fie considerat unul dintre elevii rebeli, însă Döblin citește mult, atât literatură, cât și filosofie, iar până să își încheie studiile, scrie deja primul roman, Jagende Rosse. La facultate, studiază medicina, interesele lui fiind neurologia și psihiatria. Întâlnirea cu Herwarth Walden îl pune în contact cu mai multe personalități ale scenei culturale germane precursoare celui de‑Al Doilea Război Mondial, în special cu expresioniștii, ale căror întrevederi de la Café des Westens sau barul Dalbelli le frecventează. Romanul istoric Die drei Sprünge des Wang‑lun („Cele trei sărituri ale lui Wang Lun”) îi aduce pentru prima oară recunoaștere în lumea literară, dar și premiul Fontane. Pe lângă interesele sale istorice, Döblin scrie mult și despre politică – deși nu ia parte activ la război, publică eseuri politice cu caracter satiric și polemic. Un succes enorm înregistrează în 1929, odată cu publicarea marelui roman Berlin Alexanderplatz.

Cel de‑Al Doilea Război Mondial înseamnă pentru autor dezrădăcinare, exil, dar și luptă împotriva național‑socialiștilor: în această perioadă locuiește în Franța, unde lucrează pentru Ministerul de Informații și scrie texte de contrapropagandă împotriva Germaniei naziste, iar la finalul războiului se întoarce în Germania, încercând să dea o mână de ajutor la reconstruirea vieții intelectuale și culturale a țării. Moare în 1957, lăsând în urmă unul dintre cele mai bune romane moderniste ale Republicii de la Weinmar, remarcabil mai ales datorită tehnicilor narative inovatoare folosite.