Istoria României

Discount 69,90 lei Preţ standard 76,90 lei
Numai 1912 ramase
SKU
EDU.542

Istoria României își propune să înfățișeze trecutul poporului român și al spațiului istoric românesc, în toată complexitatea sa, în interacțiunea permanentă dintre români și ceilalți locuitori ai acestui spațiu și în contextul creat de realitățile internaționale care au constituit cadrul geopolitic al istoriei românești.

ediția a III-a

Istoria României își propune să înfățișeze trecutul poporului român și al spațiului istoric românesc, în toată complexitatea sa, în interacțiunea permanentă dintre români și ceilalți locuitori ai acestui spațiu și în contextul creat de realitățile internaționale care au constituit cadrul geopolitic al istoriei românești.

Spațiul cel mai larg, raportat la segmentul cronologic tratat, a fost rezervat ultimelor două secole, din vremea constituirii națiunii române până la sfârșitul totalitarismului.

Doi istorici străini, unul american, celălalt englez, cunoscuți pentru contribuțiile lor științifice, au acceptat să-și asume redactarea capitolelor privitoare la acest interval. La competență lor profesională recunoscută se adaugă avantajul de a nu fi implicați în viziunile partizane dezvoltate inevitabil din realități care nu și-au pierdut încă actualitatea.

 

Informaţii suplimentare
Autor

Mihai Bărbulescu
Dennis Deletant
Keith Hitchins
Șerban Papacostea
Pompiliu Teodor

Imprint Corint Educaţional
Gen Educațional
Data apariției iulie 2023
Copertă Softcover
Nr. pagini 528
Format 16,5 x 23,5 cm
ISBN 978-606-088-341-8
Scrieti propria recenzie
Scrie o recenzie:Istoria României
Rating-ul tău

Mihai Bărbulescu a fost cercetător științific la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca al Academiei Române în perioada 1970-1991. Începând cu anul 1992 este cadru didactic al Universității „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca: conferențiar (1992-1994), profesor universitar (1994-2008, 2016-2020), profesor emerit (din 2020) și conducător de doctorat. A fost decanul Facultății de Istorie și Filosofie între anii 1996-2000 și coordonatorul Catedrei de istorie antică și arheologie (1996-2007) din aceeași universitate. În perioada 1997-2017 a fost director al Institutului de Studii Clasice al universității.

Între anii 2008-2016 a fost ministru-consilier în Ministerul Afacerilor Externe, director al Accademia di Romania de la Roma.

Domenii de cercetare: istoria şi arheologia Daciei romane, spiritualitate antică (religie, arte plastice), istoria şi arheologia militară, epigrafie.

A inițiat cercetări arheologice în castrul legionar şi în oraşul roman Potaissa (din 1971).

 

Șerban Papacostea este considerat unul dintre cei mai mari istoriografi din România, este autorul unei bogate opere ştiinţifice: "Oltenia sub stăpânirea austriacă 1718-1739" (1971), distinsă cu Premiul "N. Bălcescu" al Academiei Române; "Geneza statului în evul mediu românesc. Studii critice" (1988); "Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciadă şi Imperiul Mongol" (1994).

De asemenea, a publicat numeroase studii în prestigioase reviste istorice, abordând teme precum: geneza statelor româneşti în secolul al XIV-lea, poziţia internaţională a Ţărilor Române în secolul XV în funcţie de rivalitatea marilor puteri vecine, cu privire specială asupra domniei lui Ştefan cel Mare, curentele heterodoxe şi impactul lor asupra vieţii spirituale şi politice româneşti, evoluţia regimului ţărănimii în secolul al XVIII-lea, politica de reforme a domnilor fanarioţi, istoria bazinului pontic în vremea hegemoniilor veneţiană şi genoveză.

 

Este autorul unor lucrări referitoare la activitatea unor reputaţi istorici români: "N. Iorga şi Institutul de Istorie Universală" (1991), "Testamentul istoriografic al lui N. Iorga" (1991), "Gheorghe I. Brătianu: istoricul şi omul politic" (1993), "Un dascăl de rigoare ştiinţifică şi morală: Dionisie M. Pippidi" (1994). A contribuit la elaborarea tratatului "Istoria României" (vol. III, 1964), la scrierea sintezelor "Istoria poporului român" (1970) şi "Istoria României" (1999).

A fost redactor şef al "Revistei istorice", coeditor al revistei "Il Mar Nero" (Italia), coredactor al colecţiei "Rumanian Studien" (Germania), membru în colegiul de redacţie al publicaţiei "Studii şi materiale de istorie medie" şi membru în Comitetul internaţional "Repertorium Fontium Historiae Medii Aevi".

Membru corespondent (1993) şi membru titular (2016) al Academiei Române; membru corespondent al Academiei Ligure de Ştiinţe şi Litere din Genova (1996). Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius din Constanţa (3 nov. 2006). A fost distins cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler (2008) şi cu aceeaşi distincţie, în grad de Ofiţer (2017).

A murit la 6 aprilie 2018, la Bucureşti.(Agerpres)

Istoricul Pompiliu Teodor s-a născut la 19 iulie 1930, la Ilia, în judeţul Hunedoara. Şi-a făcut studiile liceale la Deva (1941-1949), apoi studiile universitare - Facultatea de Istorie - la Cluj (1950-1954), iar în 1970 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema "Samuil Micu istoric", se arată în dicţionarul "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Bucureşti, Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

Şi-a continuat specializarea la Universitatea din Viena (1968-1969). A fost cercetător la Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj (1955-1963), apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Arheologie al Academiei Române din Cluj (1963-1966). A fost, de asemenea, lector la Catedra de Istoria României (1966-1970), conferenţiar (1970-1977), profesor (din 1977), şef al Catedrei de Istoria Medie şi Istoriografie (1973-1977; 1990-2001), precum şi "visiting professor" la Universitatea Illinois, SUA (1972-1973). A deţinut şi funcţia de director al Institutului de Istorie Central Europeană (din 1993).

Specialist în istoria secolului al XVIII-lea central-european, în istoria istoriografiei, istoria bisericii şi a vieţii religioase din secolul al XVIII-lea, istoricul Pompiliu Teodor a publicat numeroase cărţi, dintre care amintim: "Ideea de unitate politică la români" (1968), "Evoluţia gândirii istorice româneşti" (1970), "Avram Iancu în memorialistică" (1972), "Fragmentarium iluminist" (1972, în colaborare), "Interferenţe iluministe europene" (1984), "Istorici români şi probleme istorice" (1993), "Incursiuni în istoriografia română a secolului XX" (1995) ş.a.

De asemenea, este coordonator şi autor al volumelor: "Stat. Societate. Naţiune. Interpretări istorice" (1982), "Răscoala lui Horea (1784)", "Studii şi interpretări istorice" (1984) etc.

S-a numărat printre colaboratorii unor lucrări de anvergură: "Enciclopedia istoriografiei româneşti" (1978), "Naţiunea română. Afirmare. Orizont contemporan" (1984), "Gh.I. Brătianu. Confluenţe istoriografice româneşti şi europene" (1988), "La Révolution Française et les Roumains" (1989), "Istoria ca lectură a lumii'' (1994) ş.a.

A fost editor-şef al revistei "Colloquia. Journal of Central European History", precum şi membru în comitetele de redacţie ale unor publicaţii de profil, precum "Revue Roumaine d'Histoire", "Revue des Études Sud-Est Européennes", "Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane 'Gh. Şincai' din Târgu Mureş".

A fost vicepreşedinte al Comisiei de Istoria Relaţiilor Internaţionale a Comitetului Internaţional de Studii Istorice (din 1995), preşedinte al Comisiei Mixte de Istorie Româno-Slovacă a Academiei Române, preşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Transilvania şi Banat.

La 13 noiembrie 1990 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A murit la 7 septembrie 2001, la Cluj-Napoca.

A murit la 7 septembrie 2001. (Agerpres)

Comparati produse
Nu aveti articole de comparat.
Back to Top
Te-ar mai putea interesa și: