pentru comenzi mai mari de 150 lei
Niculae Filipescu. Însemnări (1914 - 1916)
- 336 pagini
- 13 x 20 cm
- Flexicover
- vezi toate detaliile
„Pavază a conservatorismului și a partidului generat de acest curent, Filipescu vedea această construcție ca pe un «complex de elemente» care cuprindea pe lângă o doctrină și «niște tradiții și niște norme de purtare». Pentru ca această doctrină să-și manifeste eficiența trebuia ca propaganda de partid să nu fie o agitație fără noimă, care să fie lovită de sterilitate... De aceea, el vedea calitatea de conservator ca pe o credință, «pe când pentru alții era un rol de jucat». Mai mult, în numele respectului pe care îl datora acestei calități, Filipescu propovăduia în rândurile membrilor Partidului Conservator demnitatea de partid, preferând să îndure «în tăcere criticile», decât să coboare lupta de idei într-o confruntare «cu acei bârfitori la cestiuni personale». Adept al ideii de moralitate în politică, dezaproba căpătuiala pe seama statului, alăturându-i-se, în acest sens, batrânului șef al partidului, Lascar Catargiu, care nu pregetase în 1888, pe când era președinte al Adunării Deputaților, să propună o lege care limita cumulul de funcții, o practică obișnuită în timpul guvernării Brătianu.”
Doru Dumitrescu
Autor | Nicolae Polizu-Micsunesti |
---|---|
Data apariției | Mai 2017 |
Copertă | Flexicover |
Nr. pagini | 336 |
Format | 13 x 20 cm |
ISBN | 978-606-793-115-0 |
new_isbn | 9786067931150 |
POLIZU-MICȘUNEȘTI, Nicolae
Nicolae Grigore Polizu-Micșunești (1874–1951/1953?), licențiat in drept la București, a funcționat la ministerul de Externe, apoi a trecut in magistratură, ca judecător la Ocolul VI București. Din 1895 devine avocat al CFR. Simpatizant al conservatorilor, a fost fidel lui Niculae Filipescu. După Primul Război Mondial s-a apropiat de Take Ionescu, apoi de Iuliu Maniu. In mai 1950 a fost arestat sub acuzația de spionaj in favoarea Marii Britanii și moare in detenție. Din fișa matricolă penală a fiului său, Gheorghe Polizu, intocmită pe 13 august 1951 la Jilava, reiese că părinții săi erau decedați, un element ce ar putea stabili că 1951 este anul morții lui Nicolae Polizu-Micșunești și nu 1953, așa cum apare in alte surse.