Knut Hamsun

Knut Hamsun (pseudonimul literar al lui Knud Pedersen) s‑a născut în Norvegia, la Lom, în 1859, fiind cel de‑al patrulea copil, din cei șapte, al Torei Olsdatter și al lui Peter Pedersen. Din cauza problemelor financiare cu care se confruntă familia, își petrece copilăria și adolescența în mai multe locuri, fără a avea parte de o educație formală. La șapte ani se mută cu unchiul lui ca să-l ajute la administrarea oficiului poștal pe care îl deține, iar la 15 ani fuge înapoi la Lom, unde își câștigă traiul practicând diverse servicii. Începe să scrie la vârsta de 17 ani și publică primul roman înainte de a împlini 20. Stilul subiectiv, fragmentar și inovativ pe care îl adoptă în scrierile sale îi aduce lui Hamsun recunoașterea ca întemeietor al modernismului literar scandinav. Deși a rămas una dintre cele mai controversate personalități literare, din cauza convingerilor sale politice și a susținerii politicii naziste, autorul este o sursă de inspirație literară pentru scriitori precum Thomas Mann, Franz Kafka, Maxim Gorki sau Stefan Zweig. Adept al naturalismului, exponent al mișcării neoromantice și fondator al realismului psihologic, lucrările lui Knut Hamsun abundă de pasaje cu monolog interior și descrieri spectaculoase ale naturii norvegiene. De-a lungul vieții, publică peste 20 de romane, o colecție de poezie, câteva proze scurte și piese de teatru, un jurnal de călătorie, lucrări de non-ficțiune și eseuri. Succesul cel mai răsunător și mai de durată l-a înregistrat cu romanul Foamea, publicat în 1890. Alte romane cunoscute de-ale lui Hamsun sunt Pan (1894), Benoni și Rosa (1908) și Rodul pământului (1917). În 1920 a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură.