F.Scott Fitzgerald

Scott Fitzgerald (1896−1940), unul dintre cei mai importanți scriitori americani, a făcut parte din așa-numita „generație pierdută”, a scriitorilor ajunși la maturitate în timpul Primului Război Mondial. Ernest Hemingway, Sherwood Anderson, John Dos Passos etc. se regăsesc, cu toții, în această generație de creatori. Niciunul nu va fi însă, asemenea lui Fitzgerald, considerat adevăratul bard al tumultuoșilor ani 1920. Fitzgerald a scris numeroase nuvele și povestiri apărute în diverse publicații și adunate în antologii inegale ca valoare, precum: Flappers and Philosophers (Fătuci și filozofi, 1921), Tales of the Jazz Age (Povestiri din epoca jazzului, 1922); și doar patru romane antume: This Side of Paradise (Dincoace de Paradis, 1920), The Beautiful and the Damned (Cei frumoși și blestemați, 1922), The Great Gatsby (Marele Gatsby, 1925) și Tender is the Night (Tandră e noaptea, 1934), precum și unul publicat postum, The Last Tycoon (Ultimul magnat, 1941).

Unul dintre cei mai citiți și mai apreciați scriitori modern-clasici, F. Scott Fitzgerald este, prin excelență, cronicarul de seamă al anilor 1920 – eclectici, inovatori, marcați de excese, liberi și cruzi, plini de culoare și de exuberanță. Perioada va fi pentru totdeauna asociată cu Fitzgerald, acela care, de altfel, i-a și dat numele: „epoca jazzului”