Feodor Mihailovici Dostoievski

DOSTOIEVSKI, Feodor Mihailovici

FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI s-a născut la 30 octombrie (11 noiembrie) 1821 la Moscova. Debutează cu povestirea Oameni sărmani (1846), fiind salutat ca „un nou Gogol”. În aprilie 1849 este arestat şi condamnat la moarte, pedeapsă comutată în muncă silnică, pentru apartenenţa sa la un grup socotit ostil regimului. Anii de detenţie dură petrecuţi la penitenciarul din Omsk (1850–1854) îşi vor pune amprenta decisiv asupra vieţii şi personalităţii scriitorului. După Amintiri din Casa morţilor (1860–1865) şi Însemnări din subterană (1864), Dostoievski scrie şi publică, rând pe rand, marile sale romane, cele care vor face din el unul dintre cei mai importanţi scriitori ai lumii: Crimă şi pedeapsă (1866), Posedaţii (Demonii) (1871–1872), Idiotul (1874), Fraţii Karamazov (1880). La 28 ianuarie (9 februarie) 1881, Dostoievski se stinge din viaţă, lăsând în urma sa o operă nepereche.