Ștefan Andrei

ȘTEFAN ANDREI (1931–2014) a fost angajat, după terminarea Liceului „Frații Buzești” din Craiova, redactor la secția internațională a Scînteii Tineretului. A absolvit Facultatea de Construcții Hidrotehnice din București (1954), după care a fost numit șef de laborator și asistent la Institutul de Petrol și Gaze din București (1954–1960). Membru de partid din 1957, a condus Comisia cultural-artistică și Comisia internațională a Consiliului UASR (1960-1961) și a fost adjunct al șefului Secției Relații cu Străinătatea a CC al UTM (1961–1965) și adjunct al șefului Secției Relații Externe a CC al PMR/PCR (1965–1966). Membru supleant și plin al CC al PCR (1969–1989), al Secretariatului CC al PCR (1972–1978), al Comitetului Executiv, respectiv al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR (1972–1989). Între 1978 și 1985 a fost ministru al afacerilor externe, iar între 1987 și 1989, viceprim-ministru al Guvernului, poziție din care a dirijat Comerțul Exterior și plata integrală a datoriei externe. Deputat în Marea Adunare Națională (1975–1989).