pentru comenzi mai mari de 200 lei
PACEPA ÎN AMERICA
Rüdiger von Kraus
Traducere de Dorina Tătăran și studiu introductiv de Florian BANU
Cine a fost Ion Mihai Pacepa și ce a făcut America cu mărturia generalului de Securitate?
În iulie 1978, generalul-locotenent Ion Mihai Pacepa, adjunct al șefului Direcției de Informații Externe și consilier al lui Nicolae Ceaușescu, a intrat în Ambasada SUA de la Bonn și a cerut azil politic. A fost cel mai înalt oficial din serviciile de informații ale Pactului de la Varșovia care a dezertat vreodată în Occident.
Pacepa în America mută reflectorul de pe senzaționalismul fugii pe mecanismele reale ale exilului său.
Este primul volum care reconstituie viața generalului după 1978, pe baza arhivelor americane desecretizate, a documentelor CNSAS, a articolelor din presa vremii și a convorbirilor cu Ronald Rychlak, coautorul lui Pacepa la Disinformation.
Acest volum depășește clișeele despre „erou” sau „trădător” și oferă o perspectivă riguroasă asupra modului în care un om din interiorul sistemului comunist a devenit un martor public al funcționării lui.
Istoricul Florian Banu deschide volumul cu un studiu de 80 de pagini despre viața lui Pacepa înainte de 1978: angajarea în Securitate, ascensiunea în spionajul extern, corupția și ipotezele despre recrutarea lui. Concluzia rămâne deschisă, iar cititorul judecă singur.
WALK-IN LA BONN. Preluarea de urgență și interogatoriile CIA
În terminologia serviciilor de informații, un walk-in este o persoană care se prezintă voluntar la o ambasadă, fără o coordonare prealabilă. Rapiditatea cu care americanii l-au scos pe Pacepa din Bonn, l-au îmbarcat spre Baza Aeriană Andrews și au declanșat un proces de debriefing de trei ani acreditează ideea că fuga lui a fost o surpriză operațională, nu o exfiltrare pregătită cu luni înainte.
Spre deosebire de alți dezertori celebri ai Războiului Rece, precum Oleg Penkovski, care au livrat informații tactice despre armament, Pacepa a oferit Washingtonului inteligența structurală: cum se luau deciziile la vârful Bucureștiului, cum era finanțat spionajul industrial și cum corupția lega elitele de regim.
Pacepa în America reconstituie pas cu pas această tranziție de la un pilon al regimului la o sursă informativă apatridă, completată de studiul introductiv al istoricului Florian Banu, care examinează critic parcursul său din România (1928–1978).
Dr. Florian Banu, Studiu introductiv
Dezinformarea explicată din interior
Pacepa a participat la „măsurile active“ sovietice înainte să le explice Occidentului. Volumul urmărește drumul de la articolul din L’Express (1984) la Red Horizons (1987) și felul în care mărturia lui a intrat în dezbaterea americană despre războiul informațional.
Cartea demontează atât legenda plăților secrete de milioane, cât și pe cea a unui exil precar. Viața lui Pacepa în SUA a fost cea a unui pensionar federal integrat, cu venituri constante și modeste din drepturi de autor, susținut editorial și personal de soția sa, Mary Lou (Cynthia), fostă membră a echipei CIA.
Fiica lui Pacepa a rămas în România. Capitolul urmărește scrisoarea semnată de circa 300 de congresmeni americani, vizita lui Frank Wolf și Christopher Smith la București și sosirea ei în Statele Unite, la 6 ianuarie 1990.
Mituri și limite
A fost Pacepa agent CIA încă dinainte de 1978? Cât știa de fapt despre sistemul comunist? Unde devine mărturia lui contestabilă? Autorul verifică legendele una câte una și propune o ipoteză îndrăzneață despre „metadecepție“, prezentată ca interpretare.
Iată doar trei dintre ele:
Mitul „agentului CIA recrutat cu ani înainte” În discursul politic și în presa postcomunistă a circulat frecvent ipoteza că Pacepa colabora în secret cu americanii cu mult înainte de iulie 1978. Rüdiger von Kraus arată că nu există nicio dovadă documentară în arhivele declasificate ale CIA sau în dosarele CNSAS care să confirme această teză.
Mitul averii fabuloase din exil (sau al mizeriei izolate): Percepția publică oscilează între ideea unor plăți secrete de milioane de dolari din partea CIA și imaginea unui exilat dependent și izolat. Analiza financiară din carte arată o realitate mult mai instituțională: Pacepa a trăit discret, la nivelul clasei de mijloc superioare, ca un pensionar federal integrat al guvernului SUA, cu indemnizații de protecție și venituri modeste din drepturile de autor.
Mitul întoarcerii secrete în România (2008): În perioada summitului NATO de la București, presa tabloidă a lansat zvonul că Pacepa ar fi revenit incognito în țară, fiind recunoscut după un tic al ochiului, în ciuda operației estetice. Neconfirmată de SRI și lipsită de dovezi documentare, povestea rămâne un exemplu al modului în care personajele aflate între trădare și reabilitare capătă o aură mitică în imaginarul colectiv.
DESPRE AUTOR
Rüdiger (Rick) von Kraus s-a născut în 1948, la Râșnov, ca descendent al unei familii nobile săsești din Transilvania. A studiat limbile germană și engleză la Universitatea din București (1967–1972), apoi a lucrat la Romchim și la Ambasada americană.
În 1975, a plecat din România comunistă. S-a stabilit în SUA în anul următor și a obținut un MBA la Universitatea Rutgers din New Jersey (1977–1981).
A fondat, în 1989, propria companie, Addex Incorporated. În ultimii ani s-a dedicat pasiunii din tinerețe pentru cercetarea trecutului și a absolvit un master în istorie la Universitatea Harvard.
Este membru al Harvard Club din Boston și al Jockey Club din România.
Are două titluri publicate la Editura Corint:
- Malaxa în America, apărută în 2025, în traducerea Dorinei Tătăran, în colecția Corint Istorie Autori Români
- Nobili și artizani. O istorie neștiută a sașilor din Transilvania, apărută în 2018, în traducerea Ioanei Filat, în colecția Corint Istorie cu Blazon



