Ionel Pop

POP, Ionel

IONEL POP (24 noiembrie 1889 – 27 ianuarie 1985) a fost un renumit avocat, om politic și scriitor român, cu o descendență ilustră, din care îi amintim doar pe Simion Bărnuțiu, tribunul de la 1848 (străbunic), și pe Iuliu Maniu, Sfinxul de la Bădăcin (unchi). S-a născut la Gherla, dar s-a legat foarte puternic de locurile prin care l-a purtat viața: Blaj, Cluj, Bădacin, Sibiu, Alba-Iulia, Năsăud. La 1 Decembrie 1918, Ionel Pop, în vârstă de 29 de ani, a fost martorul Marii Uniri, fiind unul dintre cei opt notari ai Adunării Naționale de la Alba-Iulia, alături de Silviu Dragomir. A fost ales secretar al Marelui Sfat Național care și-a ținut sedințele la Alba-Iulia, în luna decembrie 1918, și la Sibiu, în anul 1919. A făcut parte din primul Parlament al României întregite ca deputat al circumscripției Vințu-de-Jos, după care, în mai multe legislaturi, a fost ales deputat al județului Turda, pe listele Partidului Național-Țărănesc, și vicepreședinte al Camerei Deputaților în 1940. În 1948 a fost condamnat pe nedrept și întemnițat. După eliberarea din închisoare, în 1956, a publicat până la sfârșitul vieții peste 20 de volume inspirate din natură și viața animalelor. A legat strânse prietenii cu Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Demostene Botez, Ioan Al. Brătescu-Voinești și alte personalități ale vremii. A încetat din viață la vârsta de 95 de ani, lăsând în urmă atât o operă literară de certă valoare, cât și un piedestal înalt, pe care s-a înălțat prin truda sa stăruitoare pentru desăvârșirea idealului de unitate națională. Este înmormântat la Blaj, în cimitirul Bisericuței Grecilor de pe malul Târnavei Mari, alături de alte mari personalități care au luptat pentru libertatea românilor din Transilvania, precum: Timotei Cipariu, Axente Sever, Ioan Micu Moldovan și Alexandru Sterca Șuluțiu.