Mihail Bulgakov

 BULGAKOV, Mihail

Mihail Afanasievici Bulgakov (1891–1940) s-a născut la Kiev unde şi-a făcut studiile şi s-a căsătorit în 1913 cu prima soţie, Tatiana Nikolaevna Lappa. A lucrat ca medic militar în armata alb-gardiştilor în timpul Primului Război Mondial (experienţă povestită în Însemnările unui tânăr medic). În 1919 părăseşte armata şi începe să lucreze ca jurnalist, definitivându-şi primele piese de teatru, Autoapărare şi Fraţii Turbin. În 1921 se stabi­leşte la Moscova şi începe să publice schiţe umoristice (în Gudok, Krasnaia Panorama, Nakanume). Îi apar nuvelele Diavoliada, Ouăle fatale (1924) şi Inimă de câine (1925). În 1924 prima sa căsătorie ia sfârşit şi se însoară pentru a doua oară, cu Liubov Belozerskaia. Tot în acest an îşi publică primul roman, Garda albă, care va fi transformat în drama Zilele Turbinilor (interzisă în 1929). Din 1925 începe să colaboreze cu Teatrul de Artă din Moscova (MHAT). În 1926 termină comedia Casa Zoikăi, iar în 1927, piesele Insula purpurie şi Ivan Vasilievici. În 1928 face o primă cerere de plecare în străinătate (refuzată) şi concepe prima schiţă a romanului Maestrul şi Margareta. În 1929 scrie piesa Fuga (montată la MHAT), apoi îi sunt interzise toate piesele care se jucau în acel moment şi i se interzice să mai publice. Ajuns la limita supravieţuirii, în iunie, îi trimite o celebră scrisoare publică lui Stalin. Este reangajat la teatrul moscovit, dar continuă să aibă interdicţie de semnătură. În 1931 îi este refuzată cea de-a doua cerere de plecare în străinătate, iar în 1932 se căsătoreşte pentru a treia oară, cu Elena Sergheevna Şilovskaia. În 1939 definitivează piesa Batum. Se stinge din viaţă la 10 martie 1940. Se pare că i-ar fi dictat aproape până în ultima clipă soţiei sale diverse adnotări pentru Maestrul şi Margareta, roman care va fi publicat pentru prima oară, fragmentar, în Rusia abia în 1966.