Pont des Arts

In faza sa postmoderna, romanul lui Dumitru Tepeneag ramane inca inenarabil. Fabula e dispersata, suprapusa, paralela ori intersectata. Formula narativa adopta sinteza originala, libera fata de formele anterioare. Si in Pont des Arts, Pastenague, personaj auctorial, reflecteaza metatextual la un text hibrid, nici roman, nici eseu. Romanul se face, se autociteste si autociteaza. Textul si metatextul apar simultan, isi imprumuta alternativ rolul dominant, sunt concurente si solidare. Totul are un statut intersanjabil, evanescent, provizoriu, ambiguu, incert. Potrivit intentiei autorului, Hotel Europa e un roman al scriiturii, iar Pont des Arts unul al lecturii. Aici se poarta polemici naratologice. Aproape ca nu se mai stie cine face romanul. Nu e intamplator ca pretextul e de fapt un text, care contine un alt text (scrisoare): O scrisoare pierduta, rescrisa pentru o alta epoca istorica si politica. - Marian Victor Buciu