TRANSPORT GRATUIT
pentru comenzi mai mari de 150 lei
Back to Top
Kiseleff 10. Fabrica de scriitori
O școală care a scos la iveală talente, dar a și îndoctrinat tineri scriitori.
- 384 pagini
- 13 x 20 cm
- Flexicover
- vezi toate detaliile
După model sovietic, la începutul anilor 1950, s-a înființat și în România o școală de literatură și critică literară, cu sediul în palatul de pe Șoseaua Kiseleff nr. 10. Studenții acesteia au fost selectați din cele mai diverse medii sociale cu scopul de a făuri o nouă literatură. Printre ei s-a aflat și Marin Ioniță, căruia îi datorăm cele mai interesante memorii despre o instituție care și-a pierdut până și arhiva. Sub pana autorului, întâmplări mai puțin cunoscute și scriitori pe nedrept uitați sunt aduși la lumină. Kiseleff 10. Fabrica de scriitori dezvăluie detalii din activitatea de tinerețe a Aurorei Cornu, Anei Blandiana, a lui Nicolae Labiș, Ion Gheorghe, dar și a somităților literare ale vremii, precum Mihail Sadoveanu, Mihai Novicov, Zaharia Stancu, G. Călinescu, Mihai Beniuc. În „fabrica de scriitori” a regimului și-au perfecționat stilul, învățând, totodată, principiile „luptei de clasă”, cei pe care Lenin îi numise, la un moment dat, „inginerii sufletului omenesc”. O școală care a scos la iveală talente, dar a și îndoctrinat tineri scriitori.
| Autor | Marin Ionita |
|---|---|
| Data apariției | Aprilie 2018 |
| Copertă | Flexicover |
| Nr. pagini | 384 |
| Format | 13 x 20 cm |
| ISBN | 978-606-793-325-3 |
| new_isbn | 9786067933253 |
Scrieti propria recenzie
IONIȚĂ, Marin
MARIN IONIȚĂ (n. 1929) este originar din Dâmbovița. A urmat liceul în Găești, participând ca elev la Cenaclul „I.C. Vissarion” din localitate. În 1954 a frecventat cursurile Școlii de Literatură „Mihai Eminescu”, apoi Facultatea de Filologie a Universității București (1956–1960). Bogata experiență de viaţă – a fost agent agricol, şef de fermă, ofiţer de artilerie, învăţător, profesor, ziarist – se reflectă în proza sa. A debutat literar în timpul liceului în Almanahul tinerilor scriitori (1953) și editorial cu volumul de nuvele Rădiţa (1955). A colaborat la reviste precum Contemporanul, Luceafărul, România literară, Viaţa românească, Cronica, Orizont, Argeş, Convorbiri literare, Kalende, Iaşul literar, România liberă. În 1959 a primit premiul Uniunii Scriitorilor, iar în 1964 pe cel al revistei Luceafărul. Dintre romanele şi volumele de proză scurtă publicate: Un şlep în derivă, Editura Albatros, Bucureşti, 1978; Vatra de la răscruce, Editura Albatros, Bucureşti, 1979; Rugurile din zori, Editura Albatros, Bucureşti, 1982; Bătrânul şi umbra, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984; Capul lui Decebal, Editura Albatros, Bucureşti, 1985; Hotel Boccaccio, Editura Argeşpress, Piteşti, 1995; Os de domn, Editura Brio Star, Piteşti, 1995; Detronarea familiei regale, Editura Exas, Piteşti, 1992; Amurgul zeilor, Editura Intact, Piteşti, 1996; Lacrima de gheaţă, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 1997; Floarea paştelui, Argeşpress, Piteşti, 1998; Spioana cheală, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 1998; Hotel tranzit, Editura Cultura, Piteşti, 1999; Roata lumii. Roman de buzunar. Vol. I., Editura Tiparg, Piteşti, 2000; Pasărea cu clonţul de oţel (Povestiri), Editura Tiparg, Piteşti, 2001; Colivia cu maimuţe, Editura Tiparg, Piteşti, 2002; Nu trageţi în dinozauri, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004; Intersecţia lupului, Editura Tiparg, Piteşti, 2007; Dinozaura, Editura Tiparg, Piteşti, 2009.
