HOTEL EUROPA

"Naratorul nu-si menajeaza personajele, este ironic, barfitor, le pune in situatii imposibile, in plus: le amesteca destinele. Confuzia voita vizeaza, in fapt, pe lectorii romanului. O tehnica epica folosita de noul roman: lectorul sa se descurce singur, lectorul sa puna ordine in maldarul de foi mazgalite, lectorul sa faca bine si sa prinda de veste cand naratorul schimba planurile temporale si fragmenteaza discursul epic, trecand din real in fictiune. D. Tepeneag a devenit mare expert in manipularea acestui tip de discurs in care totul se amesteca si nimic nu este sigur. Este o viziune onirica sau o istorie tesuta in stilul realist cunoscut, fir cu fir? Iata ce te intrebi mereu citind fragmentele epice, luate in sine, au unitate si pregnanta, dar nu comunica in chip vizibil intre ele. Schimbarile dese de timp, de spatiu si de problematica vor sa sugereze curgerea haotica a existentei si ceea ce, pe urmele lui Proust, s-a numit fluxul constiintei moderne." (Eugen Simion)