In clipa aceea, ceasornicul arata opt si patruzeci si doua de minute. Jucatorii luasera cartile, dar in fiecare clipa intorceau ochii spre ceas. Oricat de siguri ar fi fost ca vor castiga, se poate spune ca minutele nu li se parusera niciodata atat de lungi!

Limba pendulei batea secundele cu o regularitate matematica. Fiecare jucator putea numara tacanitul acestor diviziuni sexagesimale care ii lovea urechea.

- Ora opt si patruzeci si patru! zise John Sullivan, neputand sa-si stapaneasca tulburarea glasului.

Numai un minut, si ramasagul era castigat!

Gentlemenii incetasera jocul si lasasera cartile pe masa. Numarau secundele! La a patruzecea secunda, nimic; si nimic la a cincizecea!... La a cincizeci si cincea, afara izbucni ceva ca un tunet, se auzira aplauze, urale, ba chiar si injuraturi, care se pierdura intr-un singur vuiet. Jucatorii se ridicara.

La a cincizeci si saptea secunda, usa salonului se deschise si... pendula nu batuse inca a saizecea secunda cand Phileas Fogg se ivi in prag, urmat de o multime in delir, care daduse navala in club.