TRANSPORT GRATUIT
pentru comenzi mai mari de 200 lei
Back to Top
Craii de Curtea-Veche şi alte proze
„Omul a izbutit să se ascundă aproape pe de-a întregul în artist, şi amintirea lui este menită să reţie numai chipul poetului muzician care a topit din nou, în tainicele lui retorte, limba aspră a gloatelor pentru a distila un suc mai dulce, cu puteri vrăjite şi răscolitoare. […] Opera de prozator a lui Mateiu Ion Caragiale este o mare minune a limbii noastre.” TUDOR VIANU
- 176 pagini
- 13 x 20 cm
- Flexicover
- vezi toate detaliile
„Omul a izbutit să se ascundă aproape pe de-a întregul în artist, şi amintirea lui este menită să reţie numai chipul poetului muzician care a topit din nou, în tainicele lui retorte, limba aspră a gloatelor pentru a distila un suc mai dulce, cu puteri vrăjite şi răscolitoare. […] Opera de prozator a lui Mateiu Ion Caragiale este o mare minune a limbii noastre.” TUDOR VIANU
| Autor | Mateiu Caragiale |
|---|---|
| Data apariției | Noiembrie 2015 |
| Copertă | Flexicover |
| Nr. pagini | 176 |
| Format | 13 x 20 cm |
| ISBN | 978-606-872-355-6 |
Scrieti propria recenzie
CARAGIALE, Mateiu
MATEIU ION CARAGIALE (1885–1936) a fost fiul nelegitim al dramaturgului I.L. Caragiale şi al Mariei Constantinescu. A studiat la Colegiul „Sf. Gheorghe” (1889–1903) unde i se insuflă pasiunea pentru istorie şi heraldică. Deşi tatăl său insistă să studieze Dreptul la Berlin, nu va reuşi acest lucru, în schimb va urma cursuri la Universitatea din Bucureşti, unde îşi va da şi examenele. Publică în diverse reviste ale vremii (Viaţa românească, Flacăra, Gândirea), în special poezie. Lucrează ca şef de cabinet în Ministerul Lucrărilor Publice (1912–1914) şi ca şef al biroului presei din Ministerul de Interne (1919–1921). În 1923 se căsătoreşte cu Marica Sion. În 1928 doreşte să intre în diplomaţie şi obţine o audienţă cu Nicolae Titulescu la San Remo, iar pe 22 iunie înalţă la conacul din Sionu (Fundulea) steagul casei sale: coupé vert sur jaune („tăietură verde pe galben”), căruia în 1930 îi alege deviza: Cave, age, tace („Fereşte-te, lucrează, taci!”). S-a stins din viaţă pe 17 ianuarie 1936. A publicat puţin în timpul vieţii, în special poezie (antologia Pajere, al cărei titlu îl anunţa în Antologia poeţilor de azi din 1925, editată de I. Pillat şi Perpessicius, va apărea postum, în 1936, îngrijită de Marica M. Caragiale), dar şi proze: Remember (1924), Craii de Curtea-Veche (1929 în volum), Sub pecetea tainei (un prim fragment în 1930, în revista Gândirea).
