TRANSPORT GRATUIT
pentru comenzi mai mari de 150 lei
Back to Top
BASME MIHAI EMINESCU
Cu cât studiile eminesciene lărgesc domeniul influenţei literaturii populare, scoţând la iveală vastul material folcloric, cules, adaptat sau deplin prelucrat de poet în vederea unor creaţii originale, în vers şi în proză — cu atât în faţa cititorului uimit se deschid zări noi, perspective neaşteptat de rodnice în aprecierea estetică a isvoarelor de inspiraţie şi a tehnicii genialului scriitor.
- 112 pagini
- 13 x 20 cm
- Flexicover
- Corint Educaţional
- Bibliografie școlară
- vezi toate detaliile
”Cu cât studiile eminesciene lărgesc domeniul influenţei literaturii populare, scoţând la iveală vastul material folcloric, cules, adaptat sau deplin prelucrat de poet în vederea unor creaţii originale, în vers şi în proză — cu atât în faţa cititorului uimit se deschid zări noi, perspective neaşteptat de rodnice în aprecierea estetică a isvoarelor de inspiraţie şi a tehnicii genialului scriitor. Cu intuiţia sa profundă a realităţilor naţionale, Eminescu, chiar în tinereţe, a înţeles că nu se poate concepe o literatură originală şi cu rezonanţă adânc omenească, în poezie ca şi în proză, fără să aibă ca substrat sufletul însuţi al poporului, adică tezaurul acumulat de veacuri al versului şi al basmului popular.” Ion Pillat
| Autor | Mihai Eminescu |
|---|---|
| Imprint | Corint Educaţional |
| Data apariției | August 2015 |
| Copertă | Flexicover |
| Nr. pagini | 112 |
| Format | 13 x 20 cm |
| ISBN | 978-606-866-852-9 |
Scrieti propria recenzie
EMINESCU, Mihai
Mihai Eminescu (1850-1889), cel mai mare poet român, autorul poemelor Călin, file din poveste (1876), Scrisoarea III (1881) sau Luceafărul (1883), a fost şi un talentat jurnalist şi prozator.
„În folclorul lui Eminescu e o complexă îmbinare de mitologie populară şi filosofie a nimicului într-o formă ce pare lineară, dar care e de o savantă împletitură. Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin Nebunul, o bocire ţărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri, în puterea zmeului.
Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de «lunci deşarte». Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzându-şi la depărtări incomensurabile, sugerează corespondenţa gândurilor.
Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne. Greierul acesta nu e însă terestru, ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul…” George Călinescu
