ALEXANDRU LAPUSNEANUL

- Oh! nenorocitul de mine! striga Motoc smulgandu-si barba, caci pe vorbele tiranului intelegea ca nu mai este scapare pentru el. Incai lasati-ma sa ma duc sa-mi pun casa la cale! fie-va mila de jupaneasa si copilasii mei! lasati-ma sa ma spovedesc! si plangea, si tipa, si suspina.

- Destul! striga Lapusneanul, nu te mai boci ca o muiere! Fii roman verde. Ce sa te mai spovedesti? Ce-ai sa spui duhovnicului? Ca esti un talhar si un vanzator? Asta o stie toata Moldova. Haide! luati-l de-l dati norodului, si-i spuneti ca acest fel plateste Alexandru Voda celor ce-i prada tara.

Indata Armasul si capitanul de lefegii incepura a-l tari. Ticaitul boier racnea cat putea, vrand sa se impotriveasca; dar ce puteau batranele lui mani impotriva acelor patru brate zdravene care-l trageau! Vrea sa se sprijineasca in picioare, dar se impiedica de trupurile confratilor sai, si luneca pe sangele ce se inchegase pe lespezi. In sfarsit puterile ii slabira si satelitii tiranului, ducandu-l pe poarta curtii mai mult mort decat viu, il imbrancira in multime.