TRANSPORT GRATUIT
pentru comenzi mai mari de 150 lei
Back to Top
Dama cu camelii
„Una dintre cele mai mari poveşti de dragoste din toate timpurile.” – HENRY JAMES
- 224 pagini
- 13 x 20 cm
- Flexicover
- vezi toate detaliile
„Una dintre cele mai mari poveşti de dragoste din toate timpurile.” – HENRY JAMES
„Destinul literar al lui Alexandre Dumas-fiul este în mod neîndoios legat de apariţia, în 1848, a romanului său, Dama cu camelii. Această operă autobiografică i-a adus scriitorului recunoaşterea valorii şi chiar gloria, atât sub forma romanului, cât şi sub forma dramei, jucată cu un succes răsunător în 1852.
Romanul este cunoscut şi publicului de astăzi, valoarea lui trecând proba timpului. Cărui fapt se datorează oare această apreciere a posterităţii? Cu siguranţă, sincerităţii profunde a autorului, realismului în descrierea societăţii epocii şi lucidităţii cu care este zugrăvită o mare pasiune, într-un stil sobru, care prefigurează marile romane ale secolului XX. […]
În Panteonul marilor figuri de curtezane ale literaturii franceze, alături de Manon Lescaut, Marion Delorme, Esther Gobseck, femei decăzute, dar cu suflet nobil, pe care creatorii lor le reabilitează purificându-le prin iubire, se poate număra şi Marguerite Gautier, frumoasa Damă cu camelii.” – LILIANA ANGHEL
| Autor | Alexandre Dumas-fiul |
|---|---|
| Traducător | SABINA DRAGOI |
| Data apariției | August 2015 |
| Copertă | Flexicover |
| Nr. pagini | 224 |
| Format | 13 x 20 cm |
| ISBN | 978-606-936-897-8 |
| new_isbn | 9786069368978 |
Scrieti propria recenzie
DUMAS, Alexandre, fiul
ALEXANDRE DUMAS-FIUL, romancier, dramaturg şi eseist, fiul natural al lui Alexandre Dumas, s-a născut la 27 iulie 1824. Primul său roman, Aventurile a patru femei şi ale unui papagal, îl publică în 1847, dar scriitorul a rămas în conştiinţa cititorilor, de azi ca şi de ieri, prin scrierea de factură clasică Dama cu camelii (1848), o poveste de iubire care va cunoaşte un succes fulgerator (adaptată pentru scenă şi jucată în 1852). Deşi a mai scris şi alte romane, povestiri, nuvele şi versuri, se va consacra mai ales teatrului. Piesele sale, construite cu măiestrie, zugrăvesc lumea burgheză coruptă, contemporană lui: tirania amară a banului (Problema banilor, 1857), urmările adulterului, neajunsurile suferite de copiii naturali, victime ale inconştienţei părinţilor (Fiul natural, 1858), lumea curtezanelor etc. În 1874, este ales membru al Academiei Franceze şi scrie, împreună cu tatăl său, Tinereţea lui Ludovic al XIV-lea, cu care va mai colabora şi la piesa Joseph Balsamo, o dramă în cinci acte. Se stinge din viaţă la 27 noiembrie 1895 şi este înmormântat la cimitirul Montmartre din Paris.
