Max Blecher

BLECHER, Max

     MAX BLECHER s‑a născut la Botoșani la 8 septembrie 1909, într‑o familie înstărită (tatăl, Lazăr Blecher, deținea un magazin de porțelanuri). După studii primare și liceale în țară, pleacă în 1928 în Franța, pentru a studia medicina. În același an, este diagnosticat cu tuberculoză osoasă (morbul lu Pott), o boală degenerativă, incurabilă în epocă. Din cauza durerilor, își va petrece următorii ani prin sanatorii din țară și străinătate. Debutează în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, și apoi colaborează la numeroase publicații românești și străine (Le Surréalisme au service de la révolution a lui André Breton și Les Feuillets inutiles, Adam, Adevărul literar și artistic, Vremea, Viața Românească, Frize, Lumea românească). Face schimb de scrisori cu personalități culturale de seamă, precum Martin Heidegger, André Breton, André Gide, Mihail Sebastian, Ilarie Voronca, Sașa Pană și Geo Bogza. Cu ajutorul acestuia din urmă, de care îl va lega o mare prietenie, debutează în 1934 cu volumul de poeme Corp transparent. Publică în 1936 capodopera sa, romanul Întâmplări în irealitatea imediată, primit cu multă căldură atât de public, cât și de critică,iar în 1937, romanul Inimi cicatrizate. Se stinge din viață la 31 mai 1938.