HOLBAN, Anton

    Anton Holban (1902−1937) s‑a născut la Huşi şi a urmat cursurile şcolii primare „Al. I. Cuza” din Fălticeni, şi ale Facultăţii de Litere din Bucureşti, secţia limba şi literatura franceză. În 1924 debutează în revista Mişcarea literară, condusă de Liviu Rebreanu, unde publică articole despre monumentele de artă românească veche şi recenzii. În 1926 intră în comitetul de redacţie al Sburătorului, iar Romanul lui Mirel apare în 1929 la Editura Ancora. Un an mai târziu, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, are loc premiera piesei Oameni feluriţi, care obţine Premiul „Al. Gh. Florescu” al Societăţii Autorilor Dramatici. Publică în 1931 romanul O moarte care nu dovedeşte nimic, urmat de alte trei: Parada dascălilor (1932), Ioana (1934) şi Jocurile Daniei (publicat postum în 1971). În revista România literară îi apare un studiu intitulat Viaţa şi moartea în opera d‑nei Hortensia Papadat Bengescu. A mai scris nuvele, incluse în volumul Halucinaţii şi eseuri, precum: Marcel Proust – teva puncte de vedere, Contribuţii la specificul româ­nesc, Experienţă şi literatură. Este ales membru activ al Socie­tăţii Scriitorilor Români în 1935. Anton Holban se stinge absurd din viaţă, în 1937, în urma unei operaţii nereuşite.

Vizualizare ca Grila Lista

1 articol

pe pagină
Setati ascendent
Vizualizare ca Grila Lista

1 articol

pe pagină
Setati ascendent
Back to Top