pentru comenzi mai mari de 200 lei
Artistul, Informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport
Iulia Popovici
De ce au turnat artiștii în comunism?
Prima cercetare din România despre motivațiile informatorilor Securității, în lumea teatrului din anii ’70–’80.
Există o întrebare pe care istoriografia românească nu a pus-o niciodată sistematic: ce anume îi făcea pe oameni să scrie note informative despre colegii lor? Nu cine a scris. De ce.
„Artistul, informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport" este o cercetare despre afacerile sordide ale delațiunii și secretivității, purtată prin zeci de mii de file din arhiva fostei Securități.
Iulia Popovici reconstruiește relația dintre actori, rețeaua de informatori și Securitate în ultimele două decenii ale comunismului, cu Teatrul Național București în centru și cu Serviciul 120 al Securității Capitalei ca punct de observație.
O carte care schimbă felul în care privim scena, dosarul și pe cel care a scris în el. Pentru că răspunsul nu este nici frica pură, nici răul absolut, ci ceva mult mai omenesc și mult mai incomod.
CE ÎNSEAMNĂ, DE FAPT, „A TURNA"
Informator, colaborator, „sursă cu aprobare", persoană de sprijin, rezident. În spațiul public, toate aceste cuvinte se folosesc ca sinonime. În arhivă, ele înseamnă lucruri diferite, cu consecințe diferite.
Volumul se deschide cu un glosar al limbajului poliției politice, pentru că fără el nu se poate citi niciun dosar. „Influențarea pozitivă" însemna manipulare prin flatare și apel la sentimente. „Destrămarea anturajului" însemna ruperea unui grup de prieteni. „Dirijarea" însemna trimiterea unei surse pe lângă o anumită persoană.
Cuvintele contează. De ele depinde ce înțelegem atunci când spunem despre cineva că „a turnat".
RAPORT CONTRA PAȘAPORT
În mediul cultural al anilor ’70–’80, constrângerea era o metodă marginală de recrutare. Arhivele arată altceva: aranjamente pragmatice, o colaborare percepută, în uimitor de multe cazuri, drept tranzacțională mai curând decât forțată.
O notă informativă putea cumpăra un aviz de pașaport, un loc în distribuția unui turneu, o recompensă de 250 de lei, aproape un salariu mediu la sfârșitul anilor ’50. Un actor de roluri secundare a furnizat 105 note, scrise cu majuscule ca să nu i se recunoască scrisul. Un altul l-a denunțat pe colegul care îi luase rolul în turneu, invocând, în scris, prestigiul Teatrului Național.
Acest volum reconstituie cursul de schimb.
TURNEUL CU TERMOPLONJORUL
În noiembrie 1983, actorii primei scene a țării au plecat în turneu prin Republica Federală Germania cu două valize de conserve, un termoplonjor și o lampă de spirt. Diurna era de 22–25 de mărci. Contractul cu ARIA le interzicea, sub amenințarea penalului, să intre în țară cu mai mult de 100 de dolari cash. Jucau în săli de sport din orășele necunoscute, se mutau cu trenul dintr-un oraș în altul. „Eu unul plec și fără diurnă, dorm oriunde, pe jos", spunea unul dintre ei.
Din 1984, subvenția instituțiilor de spectacol a scăzut de la 75% la circa 30% din buget. Cultura românească a fost, literalmente, scoasă la produs.
Cartea reconstituie, document cu document, cum arăta un turneu în care, printre actori, călătoreau și informatorii Securității.
„De ce participă oamenii la rău? Toată istoria speciei umane este o sumă de răspunsuri la această întrebare. Particularizând pentru cazul comunismului românesc, Iulia Popovici se întreabă, în Artistul, informatorul și Securitatea, care sunt motivațiile (omenești, prea omenești) care-i determinau pe unii dintre cetățenii României socialiste să activeze ca informatori ai Securității. [...] Convinsă că fiecare informator era deopotrivă victimizator și victimă, dar în proporții infinit VARIABLE de la caz la caz, Iulia Popovici preferă analiza pe text a notelor informative, preferabil olografe. [...] Iulia Popovici intră în afacerile adesea sordide ale delațiunii și secretivității cu o dexteritate hermeneutică pe care foarte rar am mai văzut-o la lucru.”
Radu Vancu
„Rod al unei cercetări de adâncime și de durată, cartea de față e importantă din câteva puncte de vedere ce depășesc orizontul curiozității superficiale cu privire la colaborările dintre artiști, ca surse, și fosta Securitate. [...] Prin arhitectura sa complexă, volumul oferă un blueprint – un plan-detaliu – al mecanismelor de funcționare a poliției politice în viața teatrală bucureșteană din ultimele decenii ale ceaușismului; dar face și dovada unei strădanii constante de a înfrânge capcanele păienjenoase – alb-negru-gri – pe care le conțin «dosarele», pentru a descifra motivațiile interne ale personajelor.”
Miruna Runcan
IULIA POPOVICI
Iulia Popovici este doctor în teatru, critic și cercetător în artele spectacolului și expert în legislație și politici culturale.
A publicat cărți și articole despre apariția și economia artelor spectacolului independente în România și în Europa de Est și despre teatrul românesc în ultimele decenii ale comunismului.
Preocupările ei actuale sunt legate de Securitatea ca „istoric al artelor", producția culturală în România socialistă, metamorfozele teatrului politic și impactul măsurilor economice în sectorul cultural.
Scrie constant în săptămânalul Observator cultural despre biografii de dosar din arhiva fostei poliții politice și despre mecanismele de supraveghere a culturii în comunism.
Cel mai recent volum: „Actorul ca minerul. Ratările tranziției în teatru” la Editura Universității „Lucian Blaga" din Sibiu (2024).



