pentru comenzi mai mari de 200 lei
CASA CU FLORI DE LILIAC
Povestea adevărată a unei prințese Ghika
Manuela Ghika-Oroveanu · Ana Iorga
Una dintre cele mai surprinzătoare cărți de memorii apărute în 2026
Prințesa Manuela Ghika-Oroveanu, urmaşa directă a domnitorilor Ghika, îi povestește jurnalistei Ana Iorga viața sa și a familiei. Un dialog încântător despre frumusețe, curaj și tot ce rămâne după dezastrele istoriei
Sunt lucruri fragile care refuză să dispară. O cutie cu peste o sută de fotografii pe plăcuțe de sticlă a stat ascunsă aproape un secol. A traversat un război mondial, naționalizarea comunistă și decenii de exil, supraviețuind miraculos.
Privite azi, prin stereoscop, cadrele prind viață tridimensional: o dimineață liniștită de familie, o plimbare la Șosea, un brad împodobit de Crăciun. De aici pornește povestea.
Din această arhivă vizuală s-a născut volumul de față. Prințesa Manuela Ghika-Oroveanu, descendenta directă a domnitorilor Ghika, își reconstituie destinul în dialog cu jurnalista Ana Iorga. Povestea nu este liniară, e un un interviu plin de umor și tandrețe.
Jurnalista Ana Iorga caută, verifică arhive și scoate la lumină documente necunoscute, de la teza de doctorat a bunicului oftalmolog până la dosarele întocmite de Securitate.
Dincolo de rigorile istoriei, cartea este cronica unei adaptări fără compromis. Ce rămâne când se pierde totul? Rămân demnitatea, bunătatea și o frumusețe interioară care traversează timpul.
Primele 100 de precomenzi au parte de un cadou parfumat!
Casa cu flori de liliac este o cronică vie despre memorie, demnitate, frumusețe și lucrurile care supraviețuiesc timpului.
Noi am pregătit un dar special primilor cititori care își rezervă volumul până la apariția cărții.
Primele 100 de comenzi plasate în regim de precomandă vin însoțite de:
I. Cartea cu autografele celor două coautoare: Prințesa Manuela Ghika-Oroveanu și jurnalista Ana Iorga
II. O sticluță (10 ml) de ulei aromatic de liliac de la Onedia - o notă delicată de parfum pentru lectură și atmosferă de epocă.
Câteva picături într-un vas de aromaterapie sunt suficiente pentru a aduce mireasma cărții direct în camera ta.
Rezervă exemplarul din timp și profită de cadoul din precomandă în limita celor 100 de sticluțe disponibile.
FOTOGRAFIILE CARE AU STRĂBĂTUT UN SECOL
Sunt fotografii realizate acum un veac de medicul oftalmolog Constantin Pandelescu, pe unul dintre cele mai fragile suporturi cu putință: sticla. Scene de familie în interioare elegante, copii la joacă, plimbări la Șosea, cadre care, privite prin stereoscop, prind viață tridimensional.
Faptul că aceste imagini au ajuns până la noi e o poveste în sine. Fotografiile pe sticlă au supraviețuit datorită Varvarei Șoita, o basarabeancă pe care doctorul o adăpostise cândva, când nu avea unde să se ducă. Ani la rând, femeia a ascuns și a ocrotit plăcuțele cu speranța că familia se va întoarce într-o zi. Iar în fiecare primăvară ducea la mormântul binefăcătorului ei un braț de liliac.
Noblețea inimii. „OLD MONEY”
Astăzi, fascinația pentru aristocrație se consumă adesea la nivel de fațadă: decorațiuni interioare, haine care mimează estetica old money și nostalgii de vitrină. Volumul acesta arată ce înseamnă noblețea dincolo de aparențe.
Prințesa Manuela se naște în 1948, exact în anul în care conacul Ghika de la Budești e confiscat, iar numele familiei se transformă, peste noapte, într-o condamnare. Crește într-o casă naționalizată în care regimul a înghesuit 16 familii. Declinul material nu a însemnat și o cădere morală. Tată ei, ofițer în Marina Regală ajuns să împingă roaba pe șantier, îi lasă o lecție simplă: „Atâta timp cât muncesc cinstit, munca asta nu e nicio rușine.”
FUGA DIN ȚARĂ
În 1971, trimisă la o prezentare de modă la Düsseldorf, Manuela decide să nu se mai întoarcă. Avea 22 de ani. Refuzase să colaboreze cu Securitatea și știa cât avea să o coste. În ultima clipă, spaima o cuprinde: își lasă părinții în urmă și pleacă, de una singură, într-o lume complet străină.
Prețul plătit acasă a fost mare: sora ei este dată afară din serviciu, casa le este percheziționată, părinții sunt chemați la interogatorii, iar ea este condamnată în lipsă la patru ani de închisoare.
Din această ruptură se naște una dintre cele mai copleșitoare mărturisiri din carte. Tatăl ei, un bărbat care nu scria niciodată „te iubesc”, pe o scrisoare citită mai întâi de Securitate, îi mărturisește: „Nu știam că dorul poate să doară așa.”
DE CE SĂ CITEȘTI ACEASTĂ CARTE
De ce merită citit acest interviu? Pentru că răspunde, cu o căldură lipsită de patetism, la o întrebare esențială: ce rămâne atunci când se pierde totul?
Dincolo de ranguri și averi confiscate, rămâne o legătură indestructibilă a recunoștinței. O femeie simplă, adăpostită cândva de familie, salvează fotografiile de la distrugere și duce, în fiecare primăvară, ramuri de liliac la mormântul doctorului. Rămâne frumusețea, amintirea vie, bunătatea care străbate timpul și acea noblețe a inimii care rezistă oricărui regim.
„Ce noroc să mă nasc într-o familie frumoasă!” spune Manuela Ghika-Oroveanu
„Farmecul acestor fragmente de viață nu stă în caracterul lor ieșit din comun, ci în calda lor umanitate”, spune Ana Iorga
DESPRE AUTOARE
Manuela Ghika-Oroveanu este fiica ofițerului de marină Leon Ghika (ramura Ghika-Brigadier) și a Marcelei Pandelescu, fiind descendenta directă a domnitorilor Gheorghe Ghika și Grigore I Ghika. La 20 de ani a devenit manechin, iar în 1971 a părăsit România comunistă pentru a se stabili la Paris. Acolo s-a căsătorit cu scenograful Ion Oroveanu și a lucrat ca stilist și consultant de imagine pentru branduri precum Structure și Mulberry. În prezent, se dedică recuperării memoriei și patrimoniului familiei sale.
Ana Iorga este jurnalistă, doctor în filologie, lingvistă și cercetătoare la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române.
Este, de asemenea, prezentatoare la Antena 3 CNN. De-a lungul carierei a realizat sute de reportaje, interviuri și documentare dedicate istoriei recente a României, transmițând în direct de la evenimentele majore care au marcat țara.



